Stan şi Bran – un cuplu istoric! Atunci când Bran a murit, prietenul său, Stan, a refuzat să mai joace în vreun alt film…

4.430 vizualizari

În industria cinematografică, nu este neobișnuit ca prieteniile să treacă dincolo de relațiile din filme, dar, se pare că nu există nicio relaţie la fel de autentică ca cea a cuplului inseparabil de comedie Stan şi Bran (Stan Laurel şi Oliver Hardy), ce au apărut împreună în 23 de lungmetraje, 32 de scurtmetraje fără sunet şi 40 de filme scurte cu sunet.

Chiar de la prima lor apariție împreună în „Duck Soup” („Supă de raţă”) și „Slipping Wives” („Neveste dezbrăcate”) în 1927, Stan și Bran au afișat o mare chimie între ei și, din acel moment, au jucat exclusiv ca şi duo. Această colaborare va continua timp de 20 de ani, făcând această pereche ca una dintre cele mai celebre duo-uri comice ale tuturor timpurilor.

Pe cât de prieteni erau în poznele lor din filme, pe atât de apropiați ei erau în viața reală. În 1957, când Oliver Hardy a murit, Laurel, devastat de moartea celui mai bun prieten al său, nu s-a mai putut recupera niciodată complet și s-a retras din actorie, refuzând să mai interpreteze pe scenă sau să mai joace într-un alt film fără cel mai bun prieten al său.

S-ar părea că comicii au fost destinați să ajungă la măreție împreună, căci soarta le-a adus la amândoi, împreună, rezultate spectaculoase. De fapt, începutul lor s-a întins mult în timp. În 1890, Stan s-a născut ca Arthur Stanley Jefferson, iar la începutul anilor 1900, el a lucrat într-o sală muzicală din Anglia unde și-a dezvoltat abilitățile de teatru și pantomimă. Mai târziu, în 1912, el a decis să se mute în Statele Unite și să-și urmeze cariera în actorie.

Cam în acelaşi timp, Oliver Hardy (Norvell Hardy pe numele său adevărat) s-a născut în Harlem, Georgia (SUA), în anul 1892. Norvell a lucrat, de asemenea, încă de la început în muzică și teatru, fiind vânzător de bilete, operator de proiecţie, portar şi manager la cinematograful din Milledgeville – adică făcea cam de toate. Era în 1910, iar Hardy avea doar 18 ani. În 1913, știind că ar putea face mai mult decât actorii pe care îi proiecta pe ecran, el și-a părăsit slujba și s-a mutat în Florida pentru a-și urma visele sale.

Acolo, în Jacksonville, o rampă de lansare pentru actori în acea perioadă, Hardy a lucrat în timpul nopţii ca şi cântăreț de cabaret, iar în timpul zilei şi-a găsit o slujbă la o companie americană de producție a filmelor, Lubin Manufacturing Company. Din 1896 până în 1916, filmele Lubin au reprezentat modele pentru producția de filme mute în Florida, iar Hardy a jucat în primul său film, „Outwitting Dad” (1914), numindu-se „Oliver N. Hardy”, ca un tribut adus tatălui său. El a mai fost creditat în cariera sa cinematografică şi ca „Babe Hardy”, o poreclă câștigată în copilărie. Fiind gras, drăguț și având o faţă zâmbitoare ca de fetiţă, lui Hardy nu i-au lipsit rolurile. Astfel, în doar 2 ani, pentru compania Lubin, el a jucat în roluri predominant negative, pentru 50 de scurtmetraje.

Între anii 1914 și 1916, Hardy a realizat 177 de scurtmetraje ca și „Babe Hardy”, cu firma producătoare Vim Comedy. Un an mai târziu, în 1917, după prăbușirea industriei cinematografice din Florida, el s-a mutat în Los Angeles, unde a lucrat timp de mai mulți ani ca şi actor independent pentru unele studiouri de la Hollywood. În același timp, Stan s-a alăturat prietenilor săi, Alice Cooke și Baldwin Cooke, care lucrau deja la Hollywood, având oarecum succes, cu rolul de a dubla rolurile alături de soția sa, Mae Dahlberg.

Când Hardy a sosit în Los Angeles în 1917, el şi-a încrucişat aproape instantaneu calea cu tânărul comic britanic Stan, cu care chiar a şi jucat într-o comedie mută numită „The Lucky Dog”, lansată în 1921. În ea, Stan se împrieteneşte cu un câine, care ajunge să-l salveze în multe ocazii. Hardy joacă rolul unui ticălos, care încearcă să-l jefuiască pe el și pe companionul său iubit. În momentul filmărilor, cei doi (Stan şi Hardy) nu erau nici prieteni, nici cunoscuți. După acest film, ei nu se vor mai întâlni în filme pentru mai mulţi ani. În fotografia de mai jos din „The Lucky Dog”, Stan se află pe jos, iar Hardy e sus, cu mâinile pe gâtul lui Stan.

Apoi, Stan a semnat cu „Hal Roach Studio” cu intenția de a scrie și regiza filme, crezând că talentul său era în spatele camerei, şi nu în fața ei. Printre puţinele filme regizate de el se numără şi „Yes, Yes, Nanette”, din 1926, în care joacă și Hardy. În acel moment, Hardy era angajatul aceluiaşi studio, jucând în filmul „Vrăjitorul din Oz” (1925).

În 1926, Hardy trebuia să apară în filmul „Get’Em Young”; cu toate acestea, destul de ciudat, Hardy a suferit un accident bizar care l-a lăsat rănit în timp ce gătea un picior de miel. Stan a fost considerat o soluție rapidă și a fost selectat pentru a completa rolul, apărând încă o dată în fața camerei. A făcut o treabă excelentă, aşa că i s-a oferit un alt rol de film de 45 de minute în acel an, alături de Hardy. Totuși, din nou, cei doi nu au apărut împreună în nicio singură scenă din film.

În cele din urmă, în anul următor, 1927, „Hal Roach Studio”, McCarey, după ce a observat că cei doi au un gust asemănător privind umorul, i-a încercat în „Slipping Wives” şi „Duck Soup”. Publicul i-a adorat aproape instantaneu. Chimia între ei a fost mai mult decât evidentă, iar producătorul lor, convinşi de potențialul lor, a decis să-i pună într-un film nou, „Putting Pants on Philip„. Scurtmetrajul a ieşit în acelaşi an şi a avut un succes imens, ceea ce a condus la lansarea seriei „Stan şi Bran”, care a durat mai mult de doua decenii.

În ultima fotografie din acest articol, îi puteţi observa pe cei doi în 1956, în ultima întâlnire publică a lor. În stânga e Stan, ce pare aproape neschimbat, deşi mult mai îmbătrânit, însă, în partea dreapta, de nerecunoscut, este Bran, care a slăbit foarte mult…