Un inginer român a inventat filmul 3D încă din 1924? Se pare că da…
După anii 2000, cinematografia 3D a luat o amploare în întreaga lume, toţi fiind foarte entuziasmaţi despre această tehnologie. În cinema-uri, se căuta doar filme 3D şi apoi au început să apară şi televizoarele şi monitoarele 3D. Însă, undeva după 2015, acest entuziasm a mai scăzut, iar 3D-ul nu mai e perceput ca ceva „cool”. De ce? S-a plictisit lumea?
Însă, contrar aparenţelor, această tehnologie 3D nu e una chiar noua, inventatorul ei fiind chiar un inginer român – Dumitru Daponte (în anul 1924). Acesta a început să lucreze la invenţia sa în 1916, făcând cercetări şi experimentări în Italia şi Anglia, ţări în care cinematografia se bucura de mare interes. El realizează deci un aparat pentru obţinerea efectului stereoscopic, pornind de la ideea că, pentru perceperea reliefului, trebuie create condiţii încă din momentul înregistrării peliculei.
Astfel, Daponte construieşte o cameră cu două obiective (cele de până atunci aveau un singur obiectiv), aflate la aproximativ 6 cm distanţă unul de celălalt, încercând să obţină relieful din proiectarea simultană a imaginilor captate. Inginerul plecase de la ideea că omul vede cu doi ochi şi că percepţia reliefului se datorează tocmai acestei duble recepţii simultane. Aparatul mai conţinea un dispozitiv ce permitea reglarea distanţei dintre obiective. Cele două filme astfel obţinute erau apoi trecute într-un aparat special de înregistrare, astfel că cele două imagini să fie transpuse pe o singură peliculă de film.
Invenţia lui Daponte, prezentată în 1924, s-a bucurat de mult interes şi a reprezentat un pas înainte în industria cinematografică.
După anii 2000, cinematografia 3D a luat o amploare în întreaga lume, toţi fiind foarte entuziasmaţi despre această tehnologie. În cinema-uri, se căuta doar filme 3D şi apoi au început să apară şi televizoarele şi monitoarele 3D. Însă, undeva după 2015, acest entuziasm a mai scăzut, iar 3D-ul nu mai e perceput ca ceva „cool”. De ce? S-a plictisit lumea?
