Extratereştri de 3 metri şi roboţi au aterizat în 1989 nu departe de Moscova? Un raport al specialiştilor dezvăluie (aproape) totul

  •  
  •  
  •  
  •  

Aşa cum se ştie, în septembrie 1989, în oraşul rus Voronezh, aflat la 200 de kilometri sud de Moscova, mai multe lumini ciudate au fost observate deasupra oraşului, iar pe 27 septembrie 1989 s-a raportat aterizarea unei nave spaţiale într-unul din parcurile publice ale oraşului, din care ar fi coborât trei extratereştri giganţi. Despre acest lucru am scris şi eu în cadrul acestui articol: Extratereştri de aproape 3 metri înălţime au aterizat la 200 de kilometri distanţă de Moscova, în mijlocul unui parc! Adevăr sau experiment al servicilor secrete ruseşti?

Foarte interesant e să vedem care a opinia a doi specialişti ruşi care au studiat fenomenul ozenistic de acolo: Alexei Mosolov şi Viaceslav Martinov. Iată fragmente din raportul interesant al specialiştilor:

* Am folosit un magnetometru şi un aparat care funcţionează după principiul baghetei magnetice. La locul aterizării, am străbătut acest teritoriu cu detectorul care a vibrat cel mai puternic exact în punctul pe care martorii oculari îl indicaseră drept locul de aterizare al OZN-ului. Când am cercetat acelaşi areal cu magnetometrul, acesta a început să arate zerouri. Aşa se întâmplă mereu când rezultatul măsurătorilor nu se mai poate înregistra pe scala pusă la dispoziţie.

* Aveam senzaţia că în acest loc câmpul magnetic prezenta un voltaj foarte ridicat. Ne-am uitat o dată la urmele de pe pământ.

* S-a determinat că presiunea care trebuia să fi fost exercitată asupra pământului a fost de 11 tone.

* Toate discuţiile cu martorii oculari au fost înregistrate pe bandă video. Se pare că au fost trei categorii de făpturi. Cea dintâi aparţine făpturilor de trei metri îmbrăcate în salopete argintii, cu trei ochi, dintre care doi erau incolori, iar cel de-al treilea aflat la mijloc era roşu şi fără pupilă. Aproape toţi martorii se referea la un cerc luminos de pe pieptul lor.

* Cea de-a doua categorie aparţine roboţilor colţuroşi, pe care se găsea ceva asemănător unui cap. Într-unul dintre cazuri, în locul capului se aflau două antene care ieşeau din umeri. Pe piept aveau butoane pe care le apăsau cei cu trei ochi.

* Şi în final cea de-a treia categorie: fiinţe de statură mică cu faţa gri-verde şi mantouri albastre în genul impermeabilelor. Când o asemenea fiinţă îşi ridica unul din membrele superioare, sub ea apărea un dreptunghi luminos. Unii martori au subliniat că faţa unei asemenea făpturi era ridată şi de culoare maronie, iar gura avea nişte buze întoarse ciudat. în loc de nas erau două deschizături peste care pulsa suprafaţa feţei.

* Aterizările OZN-urilor au corespuns în următoarele aspecte: coborau doi extratereştri care scoteau un robot. Cu ajutorul butoanelor, făpturile extraterestre de trei metri îl puteau programa de aşa manieră încât robotul începea să alerge mecanic. Aceasta dura în jur de 10-20 de minute. Robotul părea să se îndrepte apoi către fiinţele cu trei ochi, care îl atingeau, îl duceau în obiectul de zbor, se urcau ele însele în acesta şi lucarna se închidea.

Aşa cum spuneam şi în articolul din 2013, părerea mea este că aceia nu erau extratereştri, totul fiind doar un experiment secret al Armatei Ruse sau al servicilor secrete sovietice/ruseşti, pentru a vedea reacţia publicului în cazul apariţiei în mijlocul unui oraş a unui OZN, din care s-ar coborî nişte aşa-zişi extratereştri.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu