Acesta a fost primul atentat terorist de amploare, dejucat în România? În timpul primului război mondial, doi români au vrut să arunce în aer trenuri cu ofiţeri militari
Suntem în România anului 1916, în primul război mondial; din punct de vedere al statutului de beligeranță, România era încă neutră, până pe 14/27 august 1916, când a trecut de partea Antantei. În cei doi ani de neutralitate, pe teritoriul național s-au înfruntat cele două blocuri antagonice (Antanta şi Germania/Austro-Ungaria), atât în dorința de a atrage România în conflict, cât și pentru a se spiona reciproc.
Însă, imediat după ce România a intrat în război de partea Antantei, o tentativă de atentat terorist a fost dejucată pe teritoriul României. La 20 august 1916, în trenul militar sosit în gara Bacău au fost găsiți 2 cetăţeni, dintre care unul militar: Gavril Anton Gălbează din Călugăreni (județul Neamț) și Tănase Diaconescu din Corzești (județul Roman), care aveau asupra lor calupuri de dinamită și fitile. La primele întrebări, luați din scurt, au declarat că primiseră explozibilul de la evreul Glitma Muntenegru din Roman, cu scopul de a arunca în aer vagonul de dormit atașat la tren și în care se aflau ofițeri ruși de stat major.
Ulterior, cei doi își modifică declarația inițială și afirmă că au primit dinamita de la un cârciumar Herșcovici, așa că se trece la identificarea individului. Însă, şi această pistă se dovedi a fi una falsă. Până la urmă, cei doi posibili terorişti spun adevărul: ei se ocupau de mai mulți ani cu contrabanda de diferite produse către Ungaria și au cunoscut un individ care, la un moment dat, i-a corupt. Le-a dat bani și i-a convins să lucreze pentru interesele austro-ungare, așa că le-a dat dinamita și le-a trasat sarcina: să azvârle în aer cât va putea cu ceea ce li s-a dat – poduri, cale ferată, trenuri și din acestea mai ales acelea care vor avea ofițeri.
Cei doi terorişti au pus ochii pe un tren militar din Iași, plin cu militari și muniții. S-au gândit că cel mai bine ar fi să dinamiteze vagonul de dormit în care se aflau ofițeri de stat major români și ruși, însă acțiunea nu putea să aibă loc decât la Bacău, unde trenul staționa mai mult. S-au urcat în tren, s-au așezat la frâna vagonului vecin cu cel de dormit și au început să vorbească; au devenit suspecți în ochii militarilor din tren, așa încât, atunci când trenul a ajuns la Bacău, poliția gării a fost semnalată cu privire la cei doi. Luați pe sus și duși la poliție, au fost percheziționați și s-a descoperit dinamita.
Trimişi în faţa unui tribunal excepţional al Armatei, pe 28 august 1916, cei doi sabotori au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare. Au fost executaţi într-o adunare publică, în uralele mulţimii care strigau: „Ura! Trăiască România!” După execuţia lor, cei doi au fost aruncați în gropile făcute pe maidan, fiind îngropați fără cruce.
Sursa: Revista „Carpica”
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Suntem în România anului 1916, în primul război mondial; din punct de vedere al statutului de beligeranță, România era încă neutră, până pe 14/27 august 1916, când a trecut de partea Antantei. În cei doi ani de neutralitate, pe teritoriul național s-au înfruntat cele două blocuri antagonice (Antanta şi Germania/Austro-Ungaria), atât în dorința de a atrage România în conflict, cât și pentru a se spiona reciproc.
