Enigmele celor două Mona Lisa ale lui Leonardo da Vinci – ce ascund ele?

Mona Lisa din Isleworth este o pictură în ulei pe pânză de la începutul secolului al XVI-lea, care descrie același subiect ca a lui Leonardo da Vinci – Mona Lisa. Se crede că pictura a fost adusă din Italia în Anglia în anii 1780 și a apărut public în 1913, când cunoscătorul colecţionar englez Hugh Blaker a achiziționat dintr-un conac din Somerset, unde a stat peste un secol. Pictura va adopta în cele din urmă numele neoficial de „Mona Lisa din Isleworth”, pentru că a stat în studioul lui Blaker din Isleworth, West London.

De atunci, a început o controversă printre experţii de artă. În 1914, criticul de artă Paul George Konody a fost primul care a afirmat că elementele majore ale picturii sunt opera lui Leonardo da Vinci însuși, aceasta fiind o versiune anterioară a Mona Lisei de la Muzeul Luvru. Konody a descoperit că pictura are trăsături mult mai plăcute și mai frumoase decât în ​​versiunea Luvru. O serie de experți italieni din anii 1920 au confirmat evaluările lui Konody privind paternitatea lui Leonardo asupra picturii, într-un moment în care tabloul a fost examinat mai detaliat. Istoricul de artă Jean-Pierre Isbouts, care şi el a susținut implicarea lui Leonardo în pictarea lucrării, afirma că „24 din 27 de savanți recunoscuți ca fiind specialişti în Leonardo au fost de acord că acesta este un Leonardo veritabil”.

Totuşi, istoricul de artă Martin Kemp, dar şi alţii se îndoiesc de mâna lui Leonardo în pictură, considerând că ea este una dintre numeroasele copii ale lui Mona Lisa produse de colaboratorii, asistenții și elevii lui Leonardo.

Fizicianul John F. Asmus, care a fost pionier în tehnicile de restaurare cu laser pentru arta Renașterii și care examinase anterior Mona Lisa de la Luvru în acest scop, a publicat un studiu de prelucrare a imaginii pe computer în 1988, concluzând că urmele de pensulă ale feței din pictură au fost făcute de același artist responsabil cu chipul lui Mona Lisa din Luvru, și a susţinut această constatare într-un studiu din 2016.

Dar, adevărul este că Mona Lisa din Isleworth același subiect cu Mona Lisa din Luvru și că există foarte multe asemănări între cele două. Ambele picturi înfățișează o femeie cu părul negru, Lisa Gherardini, care zâmbeşte în spatele unui peisaj. Lucrarea măsoară 84,5×64,5 cm, fiind puțin mai mare decât Mona Lisa din Luvru. Cu toate acestea, Mona Lisa din Isleworth se diferențiază prin faptul că modelul este vizibil mai tânăr, în spate apar coloane și ea este pictată pe pânză de in țesută manual.

Criticii de artă au observat că subiectul din Isleworth are capul înclinat într-un unghi diferit, faţă de tabloul de la Luvru. Despărțirea părului este exact în centru, în timp ce cea a tabloului Luvru începe de la mijlocul frunții și se îndreaptă spre spatele capului. Mona Lisa de la Isleworth are o frunte ceva mai înaltă, o față puțin mai lată și ochii sunt mult mai largi. Consultantul britanic în arte plastice, Archibald Cecil Chappelow, de la Royal Society of Arts, a scris în 1956 că „fața este superb pictată, iar mâinile mai bine definite decât cele din pictura Luvru”.

În general, mai mulţi experţi consideră că pictura a fost lăsată inițial neterminată, iar părți ale fundalului, altele decât coloanele, au fost adăugate ulterior. Testarea vopselei a indicat că aceste coloane făceau parte din lucrarea originală, în timp ce fundalul a fost adăugat în secolul al XVII-lea în vopsele de tipul celor folosite de artiștii flamanzi.

Marea majoritate a criticilor de artă consideră că Mona Lisa din Isleworth a fost începută în 1503 și lăsată neterminată, iar Mona Lisa din Luvru a fost începută după 1513, fiind caracteristică stilului lui Leonardo din ultimii ani ai vieții sale. Susținătorii lui Mona Lisa din Isleworth indică relatarea biografului din secolul al XVI-lea Giorgio Vasari, care a scris despre Mona Lisa că „după ce a zăbovit la ea 4 ani, Leonardo a lăsat-o neterminată”.