În anul 399 î.Hr., Socrate a fost judecat de 500 de cetăţeni ai Atenei, fiind condamnat (de 280 dintre ei) să bea cucută, pe motiv că ar fi încercat să-i corupă pe tineri şi nu ar fi respectat zeii cetăţii.
Iată actul de acuzare întocmit de judecători: „Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaşte zeii recunoscuţi de cetate şi de a introduce divinităţi noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa ceruta: moartea”.
Execuţia prin administrarea de cucută era un „privilegiu” acordat acelor condamnaţi politic care-şi permiteau să achite costul acestei otrăvi. Astfel, autorităţile îşi ascundeau perfect sentinţa, care se executa cu concursul direct al condamnatului dispus să înghită otrava.











