Iată o relatare foarte stranie, petrecută în Algeria. Persoanele aflate într-un autobuz „plin ochi” au coborât ca să se întâlnească cu ghidul, pentru a vizita ruinele oraşului algerian Blida, din secolul al III-lea… În acel moment, şi-a făcut apariţia o ceată de oameni îmbrăcaţi foarte marţial. Aceştia purtau uniformele legiunilor romane, fiind conduşi de un ofiţer ce călărea un cal. După 16 soldaţi obosiţi ce abia se mai târau, urma un car ce asigura aprovizionarea trupei. La acest car era înhămat un măgăruş.
Heide Kröger, o persoană austriacă martoră acestei întâmplări atât de ciudate, peste ani, făcea următoarea mărturisire: „Soldaţii păreau a fi vlăguiţi din cale-afară… erau nebărbieriţi, iar buzele lor erau pline de băşici. Ei alergau pe lângă autobuzul nostru, ignorându-ne. Se comportau de parcă noi nici nu existăm pentru ei. Pe coiful ofiţerului străluceau, în toată splendoarea lor, egretele roşii şi negre. El îşi conduse trupă în interiorul cetăţii, pentru ca, apoi, ei să dispară cu totul din faţa ochilor noştri”.
În această întâmplare uluitoare, oare avem de-a face cu halucinaţiile a 40 de oameni, care au sesizat ceva ce nu există în realitatea noastră materială? Nimeni, cu siguranţă, nu va lua în considerare o asemenea ipoteză. Nimeni nu va putea contesta că participanţii la excursie – europeni, americani şi japonezi – nu au fost martorii unei asemenea întâmplări ce pare, într-adevăr, neverosimilă. Nici nu se pune problema vreunei „şmecherii”, ea ar fi fost dată în vileag, fără doar şi poate. 25 de persoane participante la această excursie au fotografiat nişte scene incredibile.
Dar, după developarea filmelor, pe copiile fotografice, în afară de ruine, nu se mai vedea nimic altceva. Cum ar fi putut să prezinte materialul filmului ceva ce nu aparţine realităţii noastre şi care a apărut, exclusiv, doar în conştiinţa participanţilor la excursie, rămânând în amintirile lor? Dr. Howard Moser, ocupându-se îndeaproape de această stranie întâmplare, pe care a şi comentat-o în diverse reviste de specialitate de pe continentul nostru, este ferm convins că, în cazul soldaţilor-fantome, observaţi de atâta lume, este vorba despre nişte „fiinţe vii care respiră”, numai că ei aparţin unei epoci care, conform numerotării noastre, a fost acum circa 1.700 de ani.
Ca şi în cazul multor altor apariţii din trecut, se poate spune: ele sunt apropiate din punct de vedere spaţial, dar foarte îndepărtate temporal. Aceste fenomene, având în vedere legile fizicii tradiţionale, au un caracter contradictoriu, nu în sensul propriu al cuvântului, ci în sensul, exclusiv, fenomenologic, corespunzând gradului de receptare a acestora.