Fantoma unui bărbat ucis i-a arătat fratelui său locul unde a fost îngropat, după ce-a fost omorât la comanda soţiei!
Întâmplarea de mai jos a fost una reală, ea având loc la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un nobil breton având oaspeţi la castel mai multe zile, vecinii sau rude de care s-a ocupat îndeaproape, i-a reproşat soţiei că n-ar fi fost prea atentă cu ei; şi cu toate că i-a vorbit calm şi deschis, femeia, foarte trufaşă, nu i-a răspuns, dar a hotărît în sinea ei să se răzbune. Când soţul ei s-a culcat, s-a gândit că a venit momentul hotărâtor să se răzbune; după ce a cumpărat cu bani doi servitori, aceştia i-au ucis soţul şi apoi l-au dus într-o pivniţă din castel; au făcut o groapă, l-au îngropat şi pentru a nu se observa pământul proaspăt, au pus deasupra un butoi cu carne de porc la sare. A doua zi, femeia a anunţat că soţul ei a plecat într-o călătorie, iar peste câtva timp că a fost ucis într-o pădure; şi-a pus doliu, s-a arătat îndurerată şi i-au făcut slujbele religioase.
Dar Dumnezeu nu lasă nepedepsită o crimă; fratele mortului, care venise s-o ajute pe cumnata sa şi să se ocupe de averea ei şi de interesele celor patru copii, se plimba într-o zi în grădina castelului şi admira un strat de flori în timp ce se gândea la fratele său; la un moment dat, a început să-i curgă sânge din nas, lucru care l-a mirat foarte tare, pentru că niciodată nu i se întâmplase aşa ceva. În aceeaşi clipă, i s-a părut că vede umbra fratelui lui, care îi făcea semne să-l urmeze. S-a luat după acea umbră până la pivniţa unde a dispărut.
Această minune l-a făcut să se gândească la o crimă; i-a vorbit văduvei, care la început a fost îngrozită. Aceasta i-a întărit fratelui bănuielile, care a cerut să se sape la locul unde văzuse dispărând fantoma. Văduva a încercat să-l împiedice, luându-şi un aer foarte sigur pe sine, dar, cu toată vorbăria ei, cumnatul a pus să se sape locul unde văzuse dispărând fantoma. A fost descoperit cadavrul, iar vinovaţii au fost arestaţi şi condamnaţi: văduvei i s-a tăiat capul şi membrele, care au fost apoi arse şi aruncate în cele patru zări, iar celor doi servitori li s-a tăiat mâna dreaptă, iar după aceea fură spânzuraţi.
Această întîmplare a avut loc la sfîrşitul secolului al XVI-lea. Elementul miraculos poate fi explicat prin probabila mărturisire făcută de un servitor fratelui victimei.
Întâmplarea de mai jos a fost una reală, ea având loc la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un nobil breton având oaspeţi la castel mai multe zile, vecinii sau rude de care s-a ocupat îndeaproape, i-a reproşat soţiei că n-ar fi fost prea atentă cu ei; şi cu toate că i-a vorbit calm şi deschis, femeia, foarte trufaşă, nu i-a răspuns, dar a hotărît în sinea ei să se răzbune. Când soţul ei s-a culcat, s-a gândit că a venit momentul hotărâtor să se răzbune; după ce a cumpărat cu bani doi servitori, aceştia i-au ucis soţul şi apoi l-au dus într-o pivniţă din castel; au făcut o groapă, l-au îngropat şi pentru a nu se observa pământul proaspăt, au pus deasupra un butoi cu carne de porc la sare. A doua zi, femeia a anunţat că soţul ei a plecat într-o călătorie, iar peste câtva timp că a fost ucis într-o pădure; şi-a pus doliu, s-a arătat îndurerată şi i-au făcut slujbele religioase.
