Fantoma unui bărbat ucis i-a arătat fratelui său locul unde a fost îngropat, după ce-a fost omorât la comanda soţiei!
Întâmplarea de mai jos a fost una reală, ea având loc la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un nobil breton având oaspeţi la castel mai multe zile, vecinii sau rude de care s-a ocupat îndeaproape, i-a reproşat soţiei că n-ar fi fost prea atentă cu ei; şi cu toate că i-a vorbit calm şi deschis, femeia, foarte trufaşă, nu i-a răspuns, dar a hotărît în sinea ei să se răzbune. Când soţul ei s-a culcat, s-a gândit că a venit momentul hotărâtor să se răzbune; după ce a cumpărat cu bani doi servitori, aceştia i-au ucis soţul şi apoi l-au dus într-o pivniţă din castel; au făcut o groapă, l-au îngropat şi pentru a nu se observa pământul proaspăt, au pus deasupra un butoi cu carne de porc la sare. A doua zi, femeia a anunţat că soţul ei a plecat într-o călătorie, iar peste câtva timp că a fost ucis într-o pădure; şi-a pus doliu, s-a arătat îndurerată şi i-au făcut slujbele religioase.
Dar Dumnezeu nu lasă nepedepsită o crimă; fratele mortului, care venise s-o ajute pe cumnata sa şi să se ocupe de averea ei şi de interesele celor patru copii, se plimba într-o zi în grădina castelului şi admira un strat de flori în timp ce se gândea la fratele său; la un moment dat, a început să-i curgă sânge din nas, lucru care l-a mirat foarte tare, pentru că niciodată nu i se întâmplase aşa ceva. În aceeaşi clipă, i s-a părut că vede umbra fratelui lui, care îi făcea semne să-l urmeze. S-a luat după acea umbră până la pivniţa unde a dispărut.
Această minune l-a făcut să se gândească la o crimă; i-a vorbit văduvei, care la început a fost îngrozită. Aceasta i-a întărit fratelui bănuielile, care a cerut să se sape la locul unde văzuse dispărând fantoma. Văduva a încercat să-l împiedice, luându-şi un aer foarte sigur pe sine, dar, cu toată vorbăria ei, cumnatul a pus să se sape locul unde văzuse dispărând fantoma. A fost descoperit cadavrul, iar vinovaţii au fost arestaţi şi condamnaţi: văduvei i s-a tăiat capul şi membrele, care au fost apoi arse şi aruncate în cele patru zări, iar celor doi servitori li s-a tăiat mâna dreaptă, iar după aceea fură spânzuraţi.
Această întîmplare a avut loc la sfîrşitul secolului al XVI-lea. Elementul miraculos poate fi explicat prin probabila mărturisire făcută de un servitor fratelui victimei.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Întâmplarea de mai jos a fost una reală, ea având loc la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un nobil breton având oaspeţi la castel mai multe zile, vecinii sau rude de care s-a ocupat îndeaproape, i-a reproşat soţiei că n-ar fi fost prea atentă cu ei; şi cu toate că i-a vorbit calm şi deschis, femeia, foarte trufaşă, nu i-a răspuns, dar a hotărît în sinea ei să se răzbune. Când soţul ei s-a culcat, s-a gândit că a venit momentul hotărâtor să se răzbune; după ce a cumpărat cu bani doi servitori, aceştia i-au ucis soţul şi apoi l-au dus într-o pivniţă din castel; au făcut o groapă, l-au îngropat şi pentru a nu se observa pământul proaspăt, au pus deasupra un butoi cu carne de porc la sare. A doua zi, femeia a anunţat că soţul ei a plecat într-o călătorie, iar peste câtva timp că a fost ucis într-o pădure; şi-a pus doliu, s-a arătat îndurerată şi i-au făcut slujbele religioase.
