Moartea reginei Franţei, Adelaide de Savoia, şi misterioasa tabacheră
Marie Adelaide de Savoia (1685-1712) a fost „Delfină” (moştenitoare a tronului Franţei) şi mama viitorului rege francez, Ludovic al XV-lea. Un astrolog din Torino îi prezisese Delfinei, cu mult înainte de căsătorie, că va muri în al douăzeci şi şaptelea an al vieţii. Ducesa de Burgundia pomenea adesea de această prezicere. într-o zi îi spuse soţului ei, jumătate în glumă, jumătate în serios: „Iată că se apropie vremea când trebuie să mor. Nu veţi putea rămâne fără soţie, din cauza rangului şi a menirii voastre; spuneţi-mi, vă rog, cu cine vă veţi căsători?” Ducele îi răspunse: „Sper ca nicicând să nu fie de-ajuns pedeapsa ce-mi va da Dumnezeu pentru a vă fi văzut murind; şi de va fi să am această nefericire, nu mă voi mai căsători niciodată, căci după opt zile vă voi urma în mormânt”.
Câteva săptămâni mai târziu, pe 5 februarie 1712, ducesa căzu bolnavă: dureri de cap, febră mare, pete roşii pe piele, toate simptomele rujeolei, de care fu tratată cu tutun „în fumigaţii şi de mestecat”, opiu, luări repetate de sânge; într-o săptămână, tratamentul o făcu să treacă dintre cei vii între cei morţi.
Se vorbi atunci de o misterioasă tabacheră, primită în dar de la ducele de Noailles în ziua în care se îmbolnăvise ducesa. Tabachera dispăruse în mod inexplicabil după ce Delfina prizase tutunul care, potrivit zvonurilor, ar fi fost otrăvit. Pentru a nu-şi recunoaşte neştiinţa, medicii de la curte lăsaseră să circule zvonurile de otrăvire de care vorbeşte Saint-Simon. Dar Palatina, cu nesmintitul ei bun simţ, îi acuză pe nepricepuţii de medici.
Şapte zile mai târziu, după decesul Delfinului, a cărui rujeolă fusese tratată cu aceleaşi leacuri, zvonurile de crimă se înteţiră. Calomnia îl avea drept ţintă, cum era şi firesc, pe ducele d’Orleans, dar acuzaţia era, în mod cert, total lipsită de temei.
Marie Adelaide de Savoia (1685-1712) a fost „Delfină” (moştenitoare a tronului Franţei) şi mama viitorului rege francez, Ludovic al XV-lea. Un astrolog din Torino îi prezisese Delfinei, cu mult înainte de căsătorie, că va muri în al douăzeci şi şaptelea an al vieţii. Ducesa de Burgundia pomenea adesea de această prezicere. într-o zi îi spuse soţului ei, jumătate în glumă, jumătate în serios: „Iată că se apropie vremea când trebuie să mor. Nu veţi putea rămâne fără soţie, din cauza rangului şi a menirii voastre; spuneţi-mi, vă rog, cu cine vă veţi căsători?” Ducele îi răspunse: „Sper ca nicicând să nu fie de-ajuns pedeapsa ce-mi va da Dumnezeu pentru a vă fi văzut murind; şi de va fi să am această nefericire, nu mă voi mai căsători niciodată, căci după opt zile vă voi urma în mormânt”.
