Episcopul Diego de Landa din Yucatan (Mexic) la începutul secolului al XVI-lea, a provocat distrugerea tuturor cronicilor mayaşe care au putut fi găsite în „lumea nouă” (fiind scrise pe hârtie din scoarţă de lemn acestea ardeau foarte uşor), ceea ce a dus probabil la distrugerea oricăror posibilităţi de descifrare a hieroglifelor gravate în stâncă sau a celor trei cărţi care au supravieţuit incendierii.
Trebuie remarcat că episcopul de Landa a devenit în cele din urmă interesat chiar de materialul pe care l-a distrus şi, efectuând un soi de cercetări arheologice bâlbâite, a inventat un alfabet imaginar după ce i-a interogat pe mayaşii supravieţuitori, care, înfricoşaţi, i-au spus episcopului tot ce credeau ei că acesta ar dori să audă. Sistemul mayaş de scriere nu consta nicidecum din litere, ci din hieroglife, dintre care nici astăzi nu putem identifica decât câteva).
Acest „alfabet” Maya, care nu a existat niciodată, a supravieţuit şi a stârnit o confuzie considerabilă printre cercetătorii din secolul al XlX-lea; acest alfabet imaginar a fost folosit de doi savanţi francezi, Brasseur de Boubourg şi Auguste Le Plongeon, pentru a traduce o carte mayaşă – Codex Troano. Francezii au crezut că pasajul pe care îl studiau descria scufundarea în ocean a „Ţării Dealurilor de Lut”, Mu, împreună cu cele 64 de milioane de locuitori ai săi, cu 8110 de ani în urmă.