Grăsimea, bat-o vina! O istorie absolut inedită a obezităţii

2.115 vizualizari

A fi gras = a fi bogat

De-a lungul istoriei omeneşti, a fi gras nu era o opţiune. Oamenii primitivi erau preocupaţi să vâneze, să strângă recolta, sau să se apare în faţa pericolului…aşa că marea majoritate a lor erau slabi. A fi gras era un semn al excesului, acest lucru fiind remarcat doar în cazul bogăţiei. Aşa că cei graşi erau asociaţi unui statut social.

Obezitatea, un păcat?

Uneori, religia era împotriva obezităţii, pe care o vedea ca un semn al păcatului. Sfinţii creştini posteau în deşert, urmând o disciplină ascetică. Unul din Sf.Părinţi ai Bisericii, Sf.Macarius spunea: „Dacă un călugăr priveşte sărăcia ca bogăţie, jignirea ca laudă şi foamea ca hrană, atunci el nu va muri niciodată.”

Vrei să scapi de şunculiţă? Mănâncă cupru şi oţet!

În Evul Mediu, lucrurile s-au mai schimbat, iar oamenii, în special bogaţii, au început să devină din ce în ce mai graşi. Odată ce ei nu mai erau preocupaţi de sufletele nemuritoare, oamenii au început să se îngrijoreze de trupurile lor muritoare, aşa că au început să caute tot felul de cure pentru obezitate. Adesea, substanţe periculoase erau înghiţite, doar pentru a mai scăpa ceva din şunculiţa de pe corp. În jurul anului 1700, de obezitate puteai scăpa prin consumul de oţet, argilă, cupru, măselăriţă şi ulei de mirt. De asemenea, erau folosite curele cu magneţi despre care se credeau că ar putea dizolva grăsimea. Desigur, erau doar iluzii!

Fără alcool, dar cu vegetale şi cu biscuiţi

În secolul al XIX-lea, dietele erau la fel de obsedante, dar nu pentru femei, ci pentru bărbaţi. Aceştia erau îndemnaţi să-şi domolească apetitul culinar. Sylvester Graham, era un fel de guru în domeniul dietelor. Pentru a scăpa de grăsimea în exces, el recomandă abstinenenţa de la alcool, un regim vegetarian şi consumul de biscuiţi. Poate un sfat nu atât de bun, ţinând cont de faptul că biscuiţii reprezintă un aliment din „zona făinoaselor”, care au contribuţie la acumularea de grăsime şi nu la slăbit.

Acum 150 de ani, a fi slabă însemna a fi scorpie…

În timp ce bărbaţii îşi propuneau să slăbească, ei adesea le încurajau pe femei să devină şi să rămână plinuţe. Femeile grase erau dorite, întrucât se considera faptul că ele ar putea face faţă chinului fizic al repetatelor sarcini şi naşteri. Era epoca când femeile dădeau naştere şi la 10-15 copii. În acelaşi timp, în acea perioadă s-a încetăţenit ideea că femeile plinuţe erau plăcute, în timp ce a fi slabă era echivalentul cu a fi o scorpie.

Fără grăsime, cu gumă de mestecat

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, îmbunătăţirile din alimentaţie, din sănătate şi din nivelul de trai au făcut ca oamenii să se îngraşe din ce în ce mai mult şi să devină astfel din ce în ce mai mult interesaţi de curele de slăbire. În jurul anului 1900, un anume Horace Fletcher, un alt rege al dietelor, denumit şi „Marele Masticator”, sfătuia oamenii să slăbească prin mestecarea de gumă. De asemenea, el le recomanda concetăţenilor săi să nu mănânce decât atunci când se simt bine dipuşi şi flămânzi, şi să nu mănânce nimic atunci când sunt supăraţi şi obosiţi.

Laxative şi arsenic pentru mai puţine kilograme

Tot în acea perioadă, o anumită doamnă Rorer, s-a referi pentru prima oară la obezitate ca fiind o boală şi oferea ca remediu auto-controlul: părăsirea mesei atunci când nu suntem încă sătuli. Împotriva obezităţii se lupta cu o pastilă ce conţinea arsenic, stricnină şi cafeină, pentru a grăbi digestia; de asemenea, destul de întâlnite erau şi laxativele.

Să luptăm împotriva grăsimii prin post!

Postul era şi el folosit drept armă în lupta împotriva grăsimii. De exemplu, opt sportivi postiră timp de 7 zile şi apoi ridicară greutăţi în celebra piaţă new-yorkeză Madison Square Garden, pentru a dovedi faptul că ei sunt mai puternici. Un adevărat „artist al foamei”, Agostino Levazin, a postit 31 de zile în Boston. Obezitatea era privită ca un inamic, iar drept armă se folosea postul sau reţinerea în a mânca.