Fraţii Grimm şi-au înşelat cititorii cu celebrele lor basme
Jacob (1785-1863) şi Wilhelm (1786-1859) Grimm şi-au câştigat faima în urma publicării colecţiei de poveşti Kinder und Hausmărchen, „Basmele fraţilor Grimm” (1812-1822). Născuţi la Hanau, cei doi rămân figuri respectate pe plan internaţional pentru că au pus bazele studiului folclorului ca ştiinţă. Ambasador al landului Hessen la Paris între 1814 şi 1815, Jacob i s-a alăturat fratelui sau pentru a lucra la biblioteca principelui elector din Kassel, unde au produs această colecţie plină de strădanie, compusă din aproape 200 de basme – inspirate, spuneau ei, din bogata şi frumoasa tradiţie orală a Germaniei. Cei doi fraţi îi ascultaseră pe ţărani şi aşternuseră apoi pe hârtie ceea ce auziseră.
În următorii ani, după marele succes înregistrat de aceste povestiri, cei doi fraţi au publicat multe alte colecţii de legende străvechi germane, scandinave, irlandeze şi alte texte, pe atunci lucrări filologice, dicţionare şi cărţi de gramatică, toate foarte bine primite de către public.
Fraţii Grimm au murit când reputaţia lor era încă stabilă şi au rămas atât în istoria literaturii cât şi în amintirea cititorilor pentru basme precum Hansel şi Gretel, Prinţul broscoi şi Gâsca de aur. Totuşi, aceste poveşti au fost culese nu de la „simpli ţărani”, ci de la prieteni şi rude bine înstărite; practic, fiecare basm a fost rescris în mod drastic şi apoi publicat. Înşelând cu privire la sursele lor de inspiraţie şi informare, cei doi au distrus deliberat manuscrisele originale, apoi au minţit începând cu propriile revizuiri până la propriile texte tipărite.
Întreaga istorie, care rămâne totuşi greu de acceptat (dacă nu putem avea încredere în povestitorii de basme pentru copii, atunci în cine putem avea încredere?) este spusă de John M. Ellis, profesor de literatură germană la Universitatea California, din Santa Cruz, în cartea sa, Un basm în plus (1983).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Jacob (1785-1863) şi Wilhelm (1786-1859) Grimm şi-au câştigat faima în urma publicării colecţiei de poveşti Kinder und Hausmărchen, „Basmele fraţilor Grimm” (1812-1822). Născuţi la Hanau, cei doi rămân figuri respectate pe plan internaţional pentru că au pus bazele studiului folclorului ca ştiinţă. Ambasador al landului Hessen la Paris între 1814 şi 1815, Jacob i s-a alăturat fratelui sau pentru a lucra la biblioteca principelui elector din Kassel, unde au produs această colecţie plină de strădanie, compusă din aproape 200 de basme – inspirate, spuneau ei, din bogata şi frumoasa tradiţie orală a Germaniei. Cei doi fraţi îi ascultaseră pe ţărani şi aşternuseră apoi pe hârtie ceea ce auziseră.
