Celebrele bordeluri „Crucea de piatră” din Bucureşti şi legătura misterioasă a regelui Carol al II-lea cu o „femeie de lux”

Bucureştenii mai în vârstă (şi nu numai) îşi aduc aminte despre „Crucea de piatră”, un mic cartier bucurestean de bordeluri, situat între Vitan si Dudesti. De ce se numea aşa? Pentru că în zonă exista o cruce de piatră amplasată în fata unei biserici medievale, ambele distruse în timpul primului război mondial.

În România, în perioada interbelică prosti*uţia era legală. „Damele de companie” aveau dreptul să refuze clienţii, dacă, de exemplu, erau beţi. Femeile care se îndeletniceau cu aceasta meserie erau obligate să se înregistreze la poliţie şi să meargă lunar la un control medical. Fiecare prosti*uată avea un fel de CV, unde era precizat locul in care a mai lucrat, vechimea în muncă şi ce boli a avut.

Ziua de lucru însemna circa 5 clienţi, deci femeile aveau circa 150 de clienţi pe lună. O „femeie de lux” câştiga şi  5.000-6.000 de lei lunar, în condiţiile în care salariul mediu era pe atunci de 800 de lei. Bordelurile vindeau şi abonamente pentru clienţii fideli, care plăteau în avans şi îşi alegeau fata dorită.

Legendele urbane ale momentului pomeneau despre regele Carol al II-lea, care ar fi avut o aventură cu faimoasa pros*ituată „Foamea Neagră”, de la Crucea de piatră.

În 1936, prosti*uţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continua să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor. În decembrie 1949, autorităţile comuniste au decis desfiinţarea caselor de toleranţă, atunci dispărând şi bordelurile de la Crucea de Piatră. În filmul din 1994, „Crucea de piatră – ultimul bordel” se vorbeşte despre acest eveniment.