Eroii cu puteri supranaturale din vechile basme sau zeii din legendele Olimpului erau doar cosmonauţi veniţi din alte lumi?


Cine n-a citit basmele lui Petre Ispirescu? Sau „Poveşti nemuritoare”? – în care apar personaje fantastice, care par că au puteri supranaturale. Sau cine n-a citit legendele Olimpului, în care aflăm despre personaje mitologice gigantice ca Zeus sau Hercule? Să fie doar imaginaţia poporului de unde provin aceste legende şi basme sau totul n-a fost decât o realitate din trecutul îndepărtat al omenirii, realitate ce a fost transpusă sub forma acestor opere literare?

În lucrarea „City of No Return” („Oraşul fără întoarcere”), E. C. Tubb ne propune o interpretare destul de logică a mitului despre Olimp: zeii erau cosmonauţi, aparţinând unei rase nomade extraterestre; aterizînd cu imensa lor cosmonavă pe un pisc, ei îi uluiesc, desigur, pe oamenii preistorici cu „minunile“ pe care le pot săvârşi; după plecarea lor, mitul se consolidează şi se extinde…

În versiunea lui Grigore Davidescu, Minotaurul este o extraterestră condamnată să rămână pe Pământ, în urma accidentării iremediabile a cosmonavei sale (Monstrul). Un alt autor român, Mihu Dragomir lansează ideea că îngerii înaripaţi ar putea constitui o reprezentare naivă a marţienilor, dotaţi cu aparate individuale de zbor. Iar Victor Kernbach atribuie pieirea Sodomei şi Gomorei (povestită în Biblie) unei explozii atomice declanşate de alţi marţieni, pentru a pedepsi clasele posedante şi a-i prezerva pe cei sărmani de represalii.

Până la urmă, care-i adevărul?


Lasă un comentariu