Noi suntem a cincea rasă de oameni – înaintea noastră zeii au mai creat 4 rase de „super-oameni” / semizei, ne spune poetul antic Hesiod
Cu secole înaintea lui Platon, în Grecia, a trăit poetul Hesiod. Mai multe legende, poeme şi fragmente care îi aparţin au supravieţuit mileniilor. Cea mai cunoscută lucrare este „Teogonia”, scrisă între 650 şi 750 î.Hr. În această lucrare, Hesiod menţionează fiinţele înspăimântătoare care au populat odinioară Pământul. Zeii înşişi le creaseră: fiinţe înfricoşătoare „cu 50 de capete şi cu braţe enorme care le creşteau din umeri”. În „Teogonia” lui Hesiod se poate citi şi cum zeiţa Himera, de la care am păstrat şi cuvântul „himeră“ sau „fiinţă combinată“, a dat naştere unui monstru care sufla foc. Monstrul acesta avea trei capete, de leu, de capră şi de dragon. Capul de dragon „sufla dogoarea arzătoare a unui foc cu străluciri sălbatice“.
În cartea sa „Munci şi zile”, Hesiod scrie că zeii au zămislit patru rase înainte să creeze rasa umană: „Mai întâi, zeii, cei care trăiesc pe înălţimile Olimpului, au creat o rasă aurită de oameni foarte guralivi“.
După „rasa de aur“, zeii au creat o a doua rasă, inferioară, o „rasă de argint“. Această rasă a fost creată de aceiaşi zei, aceia care „sălăşluiesc pe înălţimile Olimpului“. Această „rasă de argint“ era de un ordin inferior celei de aur atât din punctul de vedere al formei, cât şi al aspectului şi era formată din „molatici“, pe care mamele îi răsfăţau.
După aceasta, a urmat „a treia rasă a oamenilor gălăgioşi“. Aceştia aveau „o mare forţă şi tărie“ şi „din umeri le creşteau braţe uriaşe“. Se presupune că această rasă ar fi fost aspră şi încăpăţânată, iar uneltele sale agricole erau din metal. Însă şi această rasă a reprezentat, după câte s-ar părea, o dezamăgire, astfel încât Cronos a creat-o şi pe a patra: cea a eroilor sau a semizeilor.
Potrivit lui Hesiod, noi, oamenii moderni, aparţinem celei de-a cincea rase, rasa de fier. Suntem un amestec de „bine şi rău“ şi cunoaştem bucuria şi durerea. Însă, când lucrurile degenerează într-o asemenea măsură încât copiii nu mai seamănă cu taţii lor, gazdele nu-şi mai primesc oaspeţii cu braţele deschise şi fraţii nu se mai iubesc între ei, atunci şi rasa noastră va fi distrusă în numele lui Zeus.
Cu secole înaintea lui Platon, în Grecia, a trăit poetul Hesiod. Mai multe legende, poeme şi fragmente care îi aparţin au supravieţuit mileniilor. Cea mai cunoscută lucrare este „Teogonia”, scrisă între 650 şi 750 î.Hr. În această lucrare, Hesiod menţionează fiinţele înspăimântătoare care au populat odinioară Pământul. Zeii înşişi le creaseră: fiinţe înfricoşătoare „cu 50 de capete şi cu braţe enorme care le creşteau din umeri”. În „Teogonia” lui Hesiod se poate citi şi cum zeiţa Himera, de la care am păstrat şi cuvântul „himeră“ sau „fiinţă combinată“, a dat naştere unui monstru care sufla foc. Monstrul acesta avea trei capete, de leu, de capră şi de dragon. Capul de dragon „sufla dogoarea arzătoare a unui foc cu străluciri sălbatice“.
