Un text japonez din secolul al XVII-lea ne spune secretele puterilor „supranaturale” ale samurailor

96 vizualizari

Un nou text tradus despre samurai, intitulat „Douăsprezece reguli ale sabiei”, dezvăluie secretele unei școli de luptă cu sabia, care stăpânea o tehnică care părea a conferi puteri supranaturale.

Datând din secolul al XVII-lea, textul conține cunoștințe transmise de un samurai numit Ito Ittosai (născut în jurul anului 1560), care era faimos pentru că a câștigat 33 de dueluri în Japonia. Cercetătorii nu sunt siguri când a murit, dar înregistrările istorice sugerează că el ar fi putut să fi trăit peste 90 de ani. Nu Ittosai a scris textul „Douăsprezece reguli ale sabiei”; el a transmis prin viu grai învăţăturile către discipolii săi, iar unul din descendenții discipolilor maestrului a notat aceste învăţături.

Textul descrie regulile pentru înfrângerea unui adversar, precum și două rugăciuni magice pentru a spori spiritul și mintea unui samurai, potrivit lui Eric Shahan, cel care a tradus textul. Shahan este un om de ştiinţă specializat în traducerea textelor japoneze de arte marțiale.

Cele două rugăciuni magice sunt vagi și greu de înțeles. Una dintre ele afirmă că un samurai ar trebui să deseneze pe palmele sale câteva caractere sanscrite, inclusiv un personaj supranatural – Oni, un tip de demon. Apoi, samuraii îşi împreunează palmele, spun o rugăciune și scot un sunet „Un!”, înainte de a bate din palme.

Regula „Ochii inimii”

Unul dintre regulile din text se numește „ochii inimii”, acesta spunând că nu ar trebui să te uiți la adversarul tău cu ochii, ci trebuie să-l vezi cu spiritul: „Dacă te uiți cu ochii, poți fi distrat, dar dacă te uiți cu mintea ta, rămâi concentrat”. Martorii din Japonia secolului al XVII-lea, care au văzut un samurai care stăpânea regula „ochilor inimii”, au fost uimiți. „La acea vreme, un observator care stăpânea această tehnică avea puteri supranaturale”, a spus Shahan. Cu toate acestea, există o explicație științifică pentru a-ţi privi adversarul cu mintea și spiritul, decât cu ochii. Potrivit lui Shahan, explicația este aceea că reacționezi mai rapid la lucrurile care se mișcă în viziunea ta periferică, decât la acelea care au loc în centrul tău de focalizare. Privind direct la sabia adversarului, văzându-i mişcarea și apoi încercând să-i răspunzi nu se va termina bine într-un duel de sabie. Dimpotrivă, permiţând adversarului să se afle în câmpul vizual, fără concentrarea pe o parte, permite viziunii periferice să reacționeze la orice mișcare sau atac și astfel vei avea o reacţie mai rapidă, uitându-te direct la inamic.

Rugăciunile magice din text erau probabil un tip de auto-hipnoză sau ritual de meditație: dacă mintea este agitată înainte de bătălie, înfrângerea ar fi sigură.

Regula „inima vulpii”

O altă regulă, numită „inima vulpii”, îi avertizează pe samurai să nu fie prea precauți. Regula constată că vulpile sunt precaute și suspicioase prin natura lor, ceea ce le poate ucide. În loc să fugă într-o direcție, ele se opresc și se uită ce se află în spatele lor. În timpul uneia dintre aceste întârzieri, vânătorul ocheşte și ucide vulpea, lecția fiind aceea că un exces de prudență / suspiciune duce la moartea vulpii.

Dacă un samurai se gândește la ceea ce ar trebui să facă și va ezita, adversarul va alege acel moment pentru a lovi, conform acestei reguli. „Prin urmare, este esențial să înlăturați orice îndoială din tehnica voastră. Trebuie să vă instruiți viguros, astfel încât să fiți vidul”.

O altă regulă interesantă a samuraiului este aceea a „copacului în vânt”, care îi învață pe samurai să nu fie prinși de ritmul adversarului, şi să nu utilizeze deloc ritmul.