Sunt spiriduşii ultimii supraviețuitori ai unei civilizații trecute, ce aveau o tehnologie avansată?

1.214 vizualizari
Foto: macys.com

Multe culturi ale lumii au povești şi legende despre spiriduși, entități naturale (sau supranaturale?) care par să indice că omenirea ar fi de fapt doar o parte a unei comunități mult mai vaste de ființe inteligente. De la începuturi, rasa umană și spiridușii au împărțit planeta, experimentând o relație simbiotică.

Deşi se crede că spiriduşii trăiesc doar în păduri, există tradiții care spun că aceştia păzesc casa și au grijă de hambare, grajduri și animalele gospodăriei. În cultura scandinavă, spiriduşii sunt entități supranaturale, cu puteri şi abilităţi mai mari decât ale oamenilor, şi care viețuiesc într-un regat magic, subpământean.

Spiriduşii nu sunt doar personaje simpatice, cu costume strălucitoare și pălării ascuțite; ei o anumită natură malițioasă, care, dacă sunt provocați, pot deveni chiar de-a dreptul răi și chiar periculoși.

Teologii medievali au avansat trei ipoteze pentru a explica originea spiriduşilor: sunt o clasă specială de îngeri, care au fost pedepsiți de divinitate pentru păcatele lor; sunt spirite ale morților sau o clasă specială de morți; sunt îngeri căzuți. Majoritatea textelor antice afirmă că aceste entități au o natură intermediară, situându-se „între oameni și îngeri”. În ciuda acestui fapt, ei se pot uni cu pământenii și pot da naștere unor copii pe jumătate umani.

Fiindcă tradiția spiridușilor este atât de răspândită și de multiculturală, unii teoreticieni au sugerat că aceste ființe ar fi ultimele supraviețuitoare ale unei civilizații trecute, reprezentate de specii de oameni sau umanoizi mult mai mici ca statură decât Homo sapiens. Acești omuleți s-ar fi putut arăta deosebit de avansați, posedând o tehnologie care, în comparație cu uneltele primitive ale culegătorilor și vânătorilor, ce vor deveni mai târziu stăpâni ai ținuturilor cu pricina, le-ar fi părut acestora din urmă adevărată magie. Omuleții ar fi putut să dispară, să fie asimilați în cultura umană, prin împreunarea cu oamenii, sau să se ascundă sub pământ, ieșind la suprafață suficient de des pentru ca imaginea lor să dăinuie, în folclor și legende.