Tehnologie avansată pierdută: oamenii străvechi tăiau pietrele cu ajutorul sunetului?


O teorie prezentată de profesorul Ivan Watkins afirmă că oamenii antici au fost capabili să taie piatra, valorificând puterea sunetului. Evident, mulți nu cred că instrumentele simple au fost suficiente pentru a crea unele dintre monumentele antice de piatră cu adevărat minunate văzute pe fiecare continent al lumii. De la Machu Picchu din America de Sud până la Podișul Giza din Egipt, fiecare monument antic ne-a determinat să gândim și să credem cu tărie că extratereștrii antici sunt responsabili pentru aceste mega proiecte străvechi. Însă există unii care cred că a fost odată o civilizație mult mai avansată, care s-a prăbușit la sfârșitul ultimei ere glaciare şi ale cărei rămășițe s-au împrăștiat în întreaga lume.

Anumite monumente antice prezintă metode avansate de prelucrare a pietrei. Şi poate că nu s-au utilizat sculele electrice, ci o tehnologie mult mai eficientă care a valorificat forțele naturii, precum Soarele, vântul, apa sau sunetul. Tehnologia nu a fost înregistrată în istorie. Dacă forțele naturii ar fi fost valorificate, nu ar exista prea multe dovezi înregistrate de arheologie, în afară de produsul acestei tehnologii – ceea ce vedem sub formă de pietre de granit perfect tăiate.

Vedeţi mai jos piatra cu 12 unghiuri – un artefact arheologic din Cuzco, Peru. A făcut parte dintr-un zid de piatră al unei fortărețe incaşe, numită „Saqsaywaman” și este considerată a fi un obiect de patrimoniu național. Cultura antică locală a reușit să sculpteze bolovani uriași pentru a se potrivi perfect împreună, realizându-se astfel un zid uriaș. Pietrele au fost montate împreună, fără mortar, și pot fi încă găsite așa cum au fost plasate inițial. Ţineţi minte că Peru se află într-o regiune predispusă la cutremure și că există doar puțini copaci la această altitudine. Totuși, oamenii au putut să sculpteze și să mute aceste pietre.

Piatra cu 12 unghiuri

La Karnak, care este un complex de temple uriașe în apropiere de Luxor, Egipt, există multe exemple de găuri antice de foraj. După cum puteți vedea în fotografia de mai jos, peretele forajului în sine a fost mai subțire decât cele realizate în ziua de astăzi, chiar și inginerii și experții în minerit care l-au văzut neputând explica din ce material ar fi fost fabricat burghiul pentru a-și menține forma și stabilitatea.

Gaura de foraj Karnak (Egipt)

Uneltele antice din piatră și metal (despre care ni se spune că ar fi fost folosite) ar fi avut un impact foarte mic asupra rocilor magmatice dure. Deci, arheologiei îi lipsește cu siguranță explicaţia tehnologică. Este nevoie de unelte cu vârf de diamant și o mulțime de lichid de răcire pentru a realiza zidăria din piatră din trecutul îndepărtat.

Găurirea sonică și levitația acustică sunt fezabile din punct de vedere științific, putând fi folosite şi în trecutul îndepărtat. Deci, cum funcționează găurirea sonică? Ei bine, în termeni simpli, atunci când vibrațiile sonore de o anumită frecvență sunt trimise printr-un burghiu sau chiar prin ceva la fel de simplu ca o țeavă metalică, acesta poate vibra în așa fel încât să se comporte ca un ciocan-pilot de foarte înaltă frecvență. Spargerea rezultată este la fel ca şi găurirea convențională. Metoda este de fapt mai rapidă, necesitând mai puțină energie. Pentru a transforma un diapazon într-un burghiu sonic, frecvența de rezonanță a tijei de tăiere trebuie să se potrivească cu frecvența furcii care este atașată de aceasta.

De exemplu, pentru a da o gaură de 30 de cm lungime și 3 cm grosime, ar fi necesară o frecvență de rezonanță de 1.100 Herți, precum şi o tijă de 1,5 metri lungime pentru a permite tăierea. Ea s-ar asemăna astfel cu un sceptru. Pe de altă parte, sceptrul era un simbol al puterii și al stăpânirii. Și, deși are o serie de alte asociații mitologice și simbolice, poate fi instrumentul tehnologic folosit în Egiptul antic, pentru a crea blocuri și ornamente de piatră.

Sceptrul egiptean

Cea mai veche reprezentare a unui foraj de rocă este o hieroglifă cunoscută sub numele de U24, văzută pentru prima dată într-un mormânt din dinastia a III-a. Poate că hieroglifa înfățișează de fapt un diapazon și nu o reprezentare a unui burghiu tradițional cu manivelă, așa cum ni se spune. Unii cercetători cred că au găsit sculpturi egiptene antice cu două diapazoane atașate prin fire pe o statuie a lui Isis și Anubis. Acesta este o modalitate prin care le puteți face să rezoneze la o anumită frecvență pentru o perioadă prelungită de timp pentru a tăia piatra, fără a le lovi cu un ciocan (vedeţi imaginea de mai jos):

 

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock