Acum peste 80 de ani, Tesla, împreună cu alte genii, a inventat invizibilitatea! Ce s-a întâmplat de-atunci cu această tehnologie avansată?
În anul 1912, un matematician pe nume David Hilbert a dezvoltat câteva noi sisteme diferite de matematică. Unul dintre ele este cunoscut sub numele de „Spaţiul Hilbert”. Spaţiile Hilbert sunt descrise de ecuaţii care sunt asociate unor realităţi şi spaţii multiple. David Hilbert l-a întâlnit pe dr. John von Neumann în 1926 şi i-a împărtăşit acestuia cunoştinţele sale. Von Neumann a preluat de la Hilbert multe dintre descoperirile sale şi le-a dezvoltat în mod foarte ingenios. După spusele lui Einstein, von Neumann era cel mai strălucit dintre toţi matematicienii vremii. El deţinea o capacitate supraomenească de a transpune conceptele teoretice abstracte din matematică în situaţii reale, fizice. Von Neumann a inventat, la rândul său, noi sisteme matematice.
Un anume dr. Levinson a descoperit „Ecuaţiile de Timp ale lui Levinson”. A publicat trei cărţi, care acum sunt foarte ocultate şi aproape imposibil de găsit. Toată munca sa urma să folosească drept punct de plecare pentru proiectul de invizibilitate în care urmau să se transpună principii teoretice în cazul unui obiect fizic.
La începutul anilor ’30, au fost demarate cercetări intensive având drept subiect invizibilitatea. Dr. John Hutchinson Sr., decanul universităţii din Chicago, a fost informat despre eforturile în această direcţie ale dr. Kurtenhauer, un fizician austriac prezent în acea perioadă la universitate. Mai târziu, ei s-au reunit într-un grup condus de Nikola Tesla. Împreună, au studiat natura relativităţii şi a invizibilităţii.
În 1933, a luat fiinţă Institutul de Studii Avansate la Universitatea Princeton. Aici erau prezenţi Albert Einstein şi John von Neumann, adică un savant strălucit şi un matematician genial. La puţin timp după aceea, proiectul de invizibilitate a fost transferat la Princeton.
În 1936, proiectul a fost extins, iar Tesla a fost numit directorul grupului. Cu ajutorul lui Tesla, s-a reuşit obţinerea invizibilităţii înainte de sfârşitul anului. Cercetările au continuat până în anul 1940, când a fost întreprins un test complet la Brooklyn Navy Yard (Portul Marinei Militare Brooklyn). A fost un test mic, fără vreo persoană la bordul vehiculului. Nava primea energie de la generatoarele aflate pe alte nave conectate prin cabluri.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În anul 1912, un matematician pe nume David Hilbert a dezvoltat câteva noi sisteme diferite de matematică. Unul dintre ele este cunoscut sub numele de „Spaţiul Hilbert”. Spaţiile Hilbert sunt descrise de ecuaţii care sunt asociate unor realităţi şi spaţii multiple. David Hilbert l-a întâlnit pe dr. John von Neumann în 1926 şi i-a împărtăşit acestuia cunoştinţele sale. Von Neumann a preluat de la Hilbert multe dintre descoperirile sale şi le-a dezvoltat în mod foarte ingenios. După spusele lui Einstein, von Neumann era cel mai strălucit dintre toţi matematicienii vremii. El deţinea o capacitate supraomenească de a transpune conceptele teoretice abstracte din matematică în situaţii reale, fizice. Von Neumann a inventat, la rândul său, noi sisteme matematice.
