Enigmaticul oraş Ebla, vechi de 6.000 de ani, a fost distrus în antichitate de “arma lui Dumnezeu”, o posibilă bombă atomică! Iar cei care o foloseau erau zei sau zeiţe…

19
6.290 vizualizari

bomba atomica oras biblicVechiul oraș misterios Ebla (“Piatra albă” în traducere) a existat cu mii de ani înainte de timpurile biblice ale regilor David și Solomon. Asirienii conduşi de nepotul lui Sargon din Akkad, Naram-Sin (circa 2240 î.Hr.) au distrus Ebla prin incendiere. Dinastia akkadiană a început cu Sargon şi a atins apogeul sub nepotul lui, Naram-Sin. Cercetătorul Zecharia Sitchin, în lucrarea sa “Oameni şi zei” a scris următoarele:

“Naram-Sin a Akkad a scris pe monumentele sale că ale sale cuceriri au fost posibile, întrucât zeul său, Sin (fiul lui Enlil), l-a înarmat cu o armă unică, “arma lui Dumnezeu”, și pentru că ceilalți zei i-au oferit consimțământul lor explicit de a veni în regiunile lor”.

Dar, care este “arma lui Dumnezeu”? Să revenim însă la oraşul Ebla. Până în vremurile noastre, nimeni nu mai ştia de existenţa acestuia, dacă nu ar fi fost găsite relatări despre acesta în documentele asiriene și akkadiene. Inspirate de acestea, o echipă de arheologi condusă de Dr. Paolo Matthiae, profesor de arheologie privind Orientul Apropiat de la Universitatea din Roma, a început să excaveze la Tell Mardikh, o aşezare situată la aproximativ 55 de km sud-vest de Alep, în nord-vestul Siriei. În 1969, a fost pentru prima dată când Ebla antică a fost scoasă la suprafaţă, iar săpăturile au arătat o arhivă regală remarcabilă, care au demonstrat importanţa Eblei.

Începând cu anul 4000 î.Hr., a existat o perioadă de bogăție, care s-a întins până în mijlocul anilor 3.000 î.Hr. Ebla a menținut relații comerciale cu Mesopotamia, Egipt, Sumer și Iran, dar mai ales cu foarte orașul antic Chis (în Biblie se numește Kush). Ebla a avut aproximativ 250.000 de locuitori – meșteșugari calificați în metale, textile, ceramică, lemn, și a fost administrată de o birocrație mare, căci în vechea arhivă regală au fost descoperite în 1975 15.000 de tăbliţe de lut, în scriere cuneiformă, altele fiind scrise într-o limbă anterioară necunoscută, numită acum eblaita. Tăbliţele găsite au fost aranjate cu grijă pe rafturi de lemn, care, din păcate, s-au prăbușit, din cauza distrugerii palatului.

Ruinele orasului Ebla
Ruinele orasului Ebla

Ebla, care a fost de mai multe ori distrusă de incendii și reconstruită, existând până în aproximativ 1600 î.Hr. După aceea, locul a fost abandonat. Cu excepția unui mic grup de călugări care au trăit acolo temporar în timpurile romane sau bizantine, Ebla a rămas complet pustie.

Multe dintre tăbliţele descifrate ne informează că regatul Eblei a avut relații comerciale cu Meghido, Byblos, Sidon, Akko, Gaza, Ierusalim și Hațorul biblic, cel mai mare loc biblic din perioada Israelului: “Tot atunci întorcându-se, Iosua a luat Haţorul şi pe regele lui l-a omorât cu sabia. Haţorul fusese până atunci capul tuturor regatelor acestora”. (Iosua 11:10)

Interesant e faptul că tăbliţa cu numărul 1860 numeşte cele cinci orașe din Geneza 14:2, în aceeași ordine, adică Sodoma, Gomora, Adma, Țeboim și Țoar, înaintea marii catastrofe în care Sodoma și Gomora au fost distruse.

În tăbliţele de Ebla găsim şi poveşti foarte timpuri ale Creaţiei şi ale inundațiilor canaanite care se aseamănă foarte mult cu Potopul din Biblie, precum și nume de profeți cunoscuţi din Sfintele Scripturi, cum ar fi Ab-ra-mu (Abraham), E-sa-um (Esau), Iș-ma-ilu (Ismael), chiar Is-ra-ilu (Israel), dar şi din perioadele ulterioare, cum ar fi Da-‘u’dum (David).

Alte texte ne vorbesc despre Ebrum, cel de-al treilea şi cel mai mare din cei 6 regi ai dinastiei Ebla, din perioada 2400 – 2250 î.Hr. Aşa cum ne spun înregistrările, Ebrum a fost pus pe tronul Eblei de Sargon cel Mare al Akkadei sau “Conducătorul cel Drept”, care a fost un apropiat al zeiței Inanna al Sumeriei (Ishtar), cunoscută sub numele de “Doamna câmpurilor de bătălie”, fiind unul din zeii prezenţi și activi pe Pământ în acea perioadă. Într-un astfel câmp de luptă în care s-au confruntat armate puternice, conduse de războinici giganţi, Ebla nu avut nicio șansă de a supraviețui. Şi asta pentru că s-a folosit “arma lui Dumnezeu”, posibil o antică bombă atomică. Iar cei din Orientul Mijlociu nu erau primii. Bombele atomice se pare că erau folosite în vechime şi de hinduşi (vedeţi articolul meu din iulie 2014: Bomba atomică era folosită de hinduşi acum câteva mii de ani! De unde naiba aveau ei tehnologia pentru a o produce!?).