Bomba atomică era folosită de hinduşi acum câteva mii de ani! De unde naiba aveau ei tehnologia pentru a o produce!?

Multe poeme antice hinduse (Ramayana, Mahablia-rata, Vedele) pomenesc despre arme şi vehicule aeriene stranii. Astfel, în Bhagavat Gita, text cu o vechime de peste trei milenii, putem citi: „A spus Djanamedjaia în hotărîri statornic: Voi pregăti o mare jertfire… Şi cînd lumina a o mie de sori va exploda în ceruri, Voi fi Eu Moartea de lumi nimicitoarea”.

Un alt fragment povesteşte despre distrugerea a trei cetăţi cu „un singur proiectil încărcat cu toată puterea Universului” ; după explozie, „o coloană incandescentă de fum şi flăcări, strălucitoare cit o mie de sori, s-a ridicat în toată splendoarea ei peste întreg Pământul…”. O clară referire la bomba atomică!

Cartea „Samarangana Sutradhara” conţine un capitol întreg rezervat descrierii unor mari nave aeriene a căror pupă împrăştia în timpul deplasării „foc şi mercur”. Dar noţiunea de „foc” nu are în scrierile antice semnificaţia exclusivă de combustie: în această denumire generală sunt reunite câteva zeci de fenomene electrice şi magnetice sau reacţii chimice. Deci tibetanii şi hinduşii descriau nave aeriene construite din titan şi folosind mercurul drept combustibil! (despre avioanele tibetane din titan, puteţi citi mai multe în acest articol: În mănăstirile tibetane există o arhivă secretă de cărţi despre tehnologii antice ascunse! Vechii tibetani construiau aparate de zbor din fier şi titan!). Or, motoarele ionice proiectate astăzi se bazează şi ele pe folosirea plasmei propulsive obţinută din vaporii de mercur. De unde ştiau anticii că metalele grele sunt o sursă de energie? De ce repetă mereu formularea „lumină strălucitoare cât o mie de sori”, când, în mod normal, pe Terra nu existau (în acea perioadă) surse de lumină mai puternice decât Soarele?