Orgoni Crystal

 

Enigmaticii etrusci – o civilizaţie fabuloasă, dar nimeni nu ştie de unde au venit şi ce limbă vorbeau

328

blankEtruscii, un popor de limbă ne-indoeuropeană, au locuit regiunea din Italia, numită Etruria (cuprinzând Toscana şi părţi din Latium și Umbria de azi), începând cu 1000–900 î.Hr. până în sec.I d.Hr., înaintea întemeierii Republicii Romane. Etruscii sunt înconjuraţi astăzi de o aureolă tainică, cu toate că sunt binecunoscute frescele din mormintele etrusce, că se cunosc elemente ale dansurilor lor etc. Se cunoaşte, de asemenea, faptul că ceramica în relief era arsă de etrusci pentru a imita perfect metalul. Cauza acestei aureole de taină este datorată în principal faptului că nu s-a găsit încă un răspuns viabil la două întrebări: de unde au venit etruscii şi ce limbă vorbeau ei?

Aşadar, de unde au venit etruscii? Etruscii au apărut pe scena istoriei, pe teritoriul din centrul Italiei, cam pe locurile unde se află astăzi Florenţa, Siena, Velterra, Orbetello şi Arezzo. Spre deosebire de vecinii lor şi de triburile italice care trăiau în alte locuri ale peninsulei, etruscii erau constructori de drumuri şi experimentaţi constructori de apeducte. Ei se pricepeau de minune să înalţe statui de bronz şi teracotă, cunoşteau tehnica picturilor pe pereţi şi a decorării ceramicii. Erau pricepuţi în extragerea minereurilor de fier. Specialiştii susţin că etruscii au extras în fiecare an, pe parcursul unei perioade de 400 ani, între 10 000-12 000 tone minereu.

Etruscii erau agricultori şi navigatori şi făceau comerţ nu numai cu Grecia şi coloniile acesteia, dar şi cu Cartagina situată în Nordul Africii. Ei erau, de asemenea, buni călăreţi şi aveau o armată foarte bine instruită. Până aici toate bune, dar de unde au venit?

Istoricul grec Herodot a stabilit, foarte categoric, încă în secolul al V-lea î.Hr., originea lor. El susţinea că etruscii au venit din Lidia, un vechi regat din Asia Mică, situat aproximativ pe teritoriul actual al Turciei. Iată ce spune Herodot: „Pe timpul domniei lui Atys, fiul lui Manes, o foamete cumplită a cuprins întreaga Lidie. Câtva timp lidienii au continuat să-şi ducă viaţa lor obişnuită. După aceea, vâzând că foametea nu încetează, ei au căutat remedii (…) Regele Lidiei a împărţit poporul lidian în două mari grupuri, unul urmând să rămână în ţară, celălalt să plece. În fruntea grupului care urma să plece l-a pus fiul său Tyrrhenos”. Aceştia au coborât la Smirna, Izmirul de astăzi, şi-au construit corăbii pe care le-au încărcat cu lucrurile lor de preţ, apoi au ridicat ancora plecând în căutarea unui ţinut prielnic vieţii. Astfel au ajuns în ţara umbrilor. Aici, după ce şi-au construit cetăţi, ei şi-au schimbat numele din lidieni, zicîndu-şi tirenieni după numele fiului regelui.

Teoria lui Herodot a rezistat 400 de ani, până când Dionysos a afirmat că etruscii nu au venit de nicăieri, că ei sunt locuitorii băştinaşi ai peninsulei Italice. El aducea în sprijinul teoriei sale faptul că migraţia în masă a lidienilor ar fi trebuit consemnată fie în scris, fie transmisă pe cale orală. Or, cum acest lucru nu s-a întâmplat, se poate presupune că etruscii provin dintr-un trib autohton.

Ce limbă vorbeau etruscii?

Multe dintre enigmele care îi înconjoară astăzi pe etrusci ar fi fost elucidate, dacă s-ar fi păstrat limba pe care o vorbeau sau cărţi de ale lor. Împăratul roman Claudius avea soţia etruscă, iar in secolul I d.Hr., el a scris o istorie a poporului etrusc, în 12 volume. Din păcate, această lucrare s-a pierdut împreună cu alte lucrări la fel de importante.

Despre originea asiatică a etruscilor sau cel puţin despre influenţa asiatică asupra lor, stă mărturie faptul că vechile morminte descoperite în Lidia sau în Lykia vecină seamănă surprinzător cu cele ale etruscilor, la care au fost incorporate elemente noi ca lei, sfincşi, palmieri etc.

Etruscii nu au reuşit să unifice triburile şi oraşele lor, cetăţile etrusce purtau adesea războaie între ele din care cauză nu au fost în stare să opună rezistenţa cuvenită grecilor. Etruria nu a existat niciodată ca un stat unitar.

Multă vreme, istoricii au vorbit despre existenţa unei federaţii a 12 oraşe etrusce, dar in realitate nu a existat o asemenea federaţie. Când Roma şi-a pornit expansiunea, oraşele etrusce nu şi-au dat niciodată mâna întru apărare. Mai târziu, oraşele etrusce s-au ridicat împotriva Romei slăbite, dar au fost învinse întrucât nu şi-au coordonat acţiunile. Între anii 358-265 î.Hr., Roma a supus oraşele etrusce unul câte unul.

Etruscii au alunecat în uitare odată cu căderea Romei. Casele lor s-au deteriorat cu timpul, la fel ca şi templele lor împodobite cu teracotă în relief. Mormintele lor pline de bijuterii, arme, vaze etc. au căzut victimă jefuitorilor. Au rămas de la ei urme de drumuri, poduri, apeducte şi elemente de canalizare şi — ca o sfidare – zîmbele lor enigmatice de pe sarcofage şi pietre funerare…