Einstein, preocupat de organizaţii oculte: “Mişcarea Pugwash”
Mişcarea Pugwash, născută în 1955, este o ramură ştiinţifică a mondialismului. La originea ei au fost filozoful Bertrand Russell şi Albert Einstein. Bertrand Russell, politician socialist fabian, era în favoarea utilizării bombei atomice pentru distrugerea U.R.S.S.-ului mai ales când a fost pus la curent cu intenţia că Stalin nutrea aceleaşi intenţii în privinţa Occidentului. Albert Einstein, celebrul fizician şi laureat al Premiului Nobel, a fost, în anul 1923, unul dintre fondatorii Societăţii Prietenilor Rusiei Bolşevice (un fel de ARLUS). În 1945, Einstein a început campania în vederea formării unui guvern mondial alcătuit din trei ţări: Statele Unite, Anglia şi Uniunea Sovietică.
Russell şi Einstein au elaborat împreună manifestul care a servit drept Îndrumar pentru mişcarea Pugwash şi la care au aderat alţi numeroşi oameni de ştiinţă cum ar fi: Max Born, Percy Brigman şi Frederic Joliot-Curie, preşedinte al Luptătorilor pentru Pace şi al Asociaţiei de prietenie Franţa-U.R.S.S.
Rezultă cu pregnanţă atât orientarea cât şi caracterul duplicitar. Celor doi iniţiatori li s-a adăugat canadianul Cyrus Eaton, născut la Pugwash (localitate de la care a şi luat numele mişcarea), format pe lângă John D. Rockefeller, miliardar cu vederi comuniste. Prima reuniune a mişcării a avut loc in oraşul Pugwash, având ca prim obiectiv dezarmarea nucleară (subiect favorabil URSS-ului, rămas în urmă în cursa nucleară) dar în scurt timp si-a lărgit sfera preocupărilor, cum ar fi protecţia mediului înconjurător şi socialismul planetar.
Sunt autori care afirmă că mondialiştii se folosesc de aceasta pentru a menţine masele în nelinişte, de a le crea o conştiinţă vinovată, de a le insufla panica pentru a-şi exercita dominaţia asupra populaţiei. Un membru ai CFR-ului şi al Mişcării Pugwash făcea următoarea afirmaţie: “Cu greu ne putem aştepta ca statul-naţiune sa devină de prisos de la sine. Scopul pe care trebuie să-l urmărim este acela ca toţi responsabilii aleşi sa accepte în mintea lor că nu sunt decât şoferii unei maşini internaţionale falimentare care va trebui transformată încet într-o nouă maşină”.
