„Complotul prafului de puşcă”: un complot pentru asasinarea parlamentarilor

1.120 vizualizari

complotul-prafului-de-puscaAnglia, 1605. În acel an are loc unul dintre cele mai celebre comploturi din istoria omenirii: „complotul prafului de puşcă”. Scopul său era să ucidă în acelaşi timp pe rege, pe lorzi şi pe membrii Camerei Comunelor care s-ar fi aflat acolo, aruncând în aer Camera Lorzilor în clipa când se vor fi adunat toţi. Protestanţii (majoritari în vremea aceea în Anglia), fiind lipsiţi astfel de şefii lor, o răscoală catolică ar fi avut şansă de reuşită, ţinând seama de inerţia maselor.

Prin calitatea vinovaţilor şi prin metodele folosite, complotul ne aminteşte de teroriştii ruşi de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Conjuraţii erau gentilomi. Cel mai celebru dintre ei, Guy Fawkes, militant catolic, învăţase în timpul campaniei din Flandra meşteşugul de a săpa tranşee şi tuneluri. Guy Fawkes şi prietenii săi începură prin a închiria o pivniţă în faţa parlamentului, dar curând descoperiră, din întâmplare, o încăpere situată exact sub Camera Lorzilor, ceea ce-i scutea pe ei să mai sape o galerie. După ce închiriară încăperea aceea, aduseră o mulţime de butoiaşe cu praf de puşcă pe care le acoperiră cu vreascuri, şi atentatul ar fi reuşit cu siguranţă dacă conspiratorii n-ar fi socotit necesar să avertizeze pe câţiva dintre partizanii lor, pentru a organiza răscoala care urma să aibă loc după explozie. Unul din cei cărora li s-a încredinţat secretul se gândi că era de a sa datorie să informeze stăpânirea.

Guy Fawkes rămase singur, plin de curaj, ca să aprindă fitilul la momentul stabilit; el fu arestat (la 5 noiembrie 1605) şi executat. O dată cu el pieriră şi complicii săi, precum şi stareţul iezuiţilor englezi, Garnet, care fu acuzat că a dat ideea crimei. Se pare că acuzaţia nu era întemeiată; Henry Garnet nu păcătuise decât prin tăcere, dar indignarea stârnită de descoperirea unui atentat atât de grav şi care era cât pe aci să reuşească îi făcu pe toţi catolicii mai suspecţi ca oricând. „Complotul prafului de puşcă” a atras după sine, pentru o vreme îndelungată, prăbuşirea catolicismului în Anglia. În mintea oamenilor papismul se asocia cu sumbrele imagini ale complotului contra siguranţei statului; timp de un secol, orice om politic, orice suveran suspectat că are vreo legătură cu Roma era condamnat de opinia publică.