Confesiune uluitoare, făcută pe patul morţii, despre asasinarea preşedintelui american Kennedy

Odiseea asasinării preşedintelui american J.F. Kennedy continuă şi azi, deşi au trecut aproape 50 de ani de la acest eveniment tragic al istoriei omenirii.

Vă voi expune o altă teorie a conspiraţiei, care ar putea constitui poate şi adevărul în cazul asasinării lui JFK. Acest articol este însoţit şi de un mini-documentar de 7 minute, tradus în premieră de mine, după emisiunea „Teoria conspiraţiei” a celebrului realizator Jesse Ventura. Acesta stă de vorbă cu Saint John Hunt, fiul lui E.Howard Hunt (1918-2007), fost ofiţer CIA. Howard Hunt a fost celebru pentru că a fost implicat în scandalul Watergate (care a dus la demisia preşedintelui american Richard Nixon în 1974), iar pentru infracţiunile comise a făcut chiar şi închisoare. Dar Howard Hunt a fost implicat şi în operaţiunile secrete ale lui CIA îndreptate împotriva lui Fidel Castro. CIA dorea foarte mult să-l asasineze şi să-l detroneze pe preşedintele cubanez, dar toate eforturile s-au soldat cu un eşec pentru echipa CIA din care făcea parte şi Howard Hunt. Şi parcă pentru a pune jar pe foc, preşedintele Kennedy s-a opus operaţiunilor CIA din Cuba, aceasta poate constituind motivaţia asasinării lui JFK.

Misterul „celor trei vagabonzi”

Deşi toată viaţa sa n-a suflat nicio vorbă, Howard Hunt, în ultimele săptămâni de viaţă, a vrut să se destăinuie fiului său, Saint John Hunt, care a avut grozava inspiraţie de a-l înregistra. Din aceste înregistrări, aflăm lucruri foarte interesante, dintre care faptul că Howard Hunt era unul din „cei 3 vagabonzi”,  o fotografie celebră care a apărut în câteva ziare din Dallas şi în care se pot observa 3 oameni (vagabonzi), escortaţi de poliţie imediat după asasinat. Începând de la mijlocul anilor 60, au existat mai multe zvonuri precum că cei trei vagabonzi ar fi fost implicaţi în asasinarea lui Kennedy. Un alt „vagabond” identificat ar fi fost Frank Sturgis, un alt agent CIA şi coleg de echipă de-a lui Howard Hunt.

Ultimul „vagabond” este un ucigaş de meserie, Charles Harrelson, el fiind cel care l-a omorât propriu-zis pe JFK. Pe 29 mai 1979, Harrelson îl asasinează pe judecătorul federal Wood, după ce a fost plătit cu 250.000 de dolari de către traficanţii de droguri ce vroiau să scape de acest judecător incomod. După ce a fost arestat, Harrelson a recunoscut că el este lunetistul care l-a împuşcat pe JFK, dar mai târziu şi-a retras confesiunea. Harrelson a fost condamnat la închisoare pe viaţă, ispăşindu-şi chiar şi în prezent pedeapsa.

Legătura dintre scandalul Watergate şi asasinarea lui JFK

Să ne întoarcem din nou la confesiunile făcute de fiul lui Edward Hunt lui Jesse Ventura. Saint John Hunt a fost întrebat de ce tatăl său şi Frank Sturgis au pătruns prin efracţie în clădirea Watergate în anul 1971. Să vedem răspunsul:

Jesse Ventura: Să-l lăsăm pe Kennedy şi să ne întoarcem la Watergate. Ce au vrut ei să găsească atunci când|au pătruns prin efracţie în acel loc?
Saint John Hunt: Tatăl meu mi-a spus că era un seif la care trebuiau să ajungă. Iar în acel seif erau dovezi care făceau legătura dintre preşedintele Nixon şi „Operaţiunea 40”. (n.t. „Operaţiunea 40″a fost o operaţiune secretă CIA, creată în 1960 şi condusă de vicepreşedintele Nixon, pentru ca SUA să acţioneze cu trupe secrete în Cuba şi în alte state din America Centrală).
Jesse Ventura: Informaţiile din acel seif, ar fi dus, de asemenea, şi la Kennedy?
Saint John Hunt: Ar fi dus foarte mult şi la Kennedy. Aceşti tipi erau un grup de asasini, gata de acţiune. Ei erau trimişi în întreaga lume, pentru a asasina lideri politici, diplomaţi, oricine care nu asculta de guvernul SUA.
Jesse Ventura: În acele vremuri, mulţi oameni credeau că Kennedy era nefavorabil guvernului SUA.
Saint John Hunt: Desigur.
Jesse Ventura: Şi tot ce trebuia să se facă era să se ia grupul din cadrul „Operaţiunii 40” şi să fie trimis în Dallas.
Saint John Hunt: Aşa spuneam şi eu. Tipii ăştia erau gata de acţiune, fiind plini de arme.

 

 

 

 

 

 

 

Viitorul preşedinte Nixon, implicat în asasinat?

Din toate acestea, rezultă şi implicarea lui Richard Nixon în acest asasinat, care, până în 1961 a fost vicepreşedintele SUA.Nixon a candidat la preşedinţie în anul 1960, dar a pierdut în faţa lui Kennedy. Din fericire pentru America şi pentru lume, căci, dacă în 1960 Nixon ar fi ajuns preşedintele Americii el ar fi invadat armat Cuba, şi probabil că ar fi declanşat războiul nuclear cu URSS, un conflict cu multe consecinţe dezastruoase pentru întreaga lume. Cum Kennedy hotărî ca SUA să nu se mai implice în Cuba, nici măcar prin echipe militare sub acoperire, acest lucru a declanşat furia celor de la CIA, cu care Richard Nixon avea strânse legături.

Vicepreşedintele Johnson, avea o dorinţă maniacă de a deveni preşedinte

Un alt personaj implicat în asasinarea lui JFK a fost vicepreşedintele de atunci, Lyndon B. Johnson. Iată ce declară Edward Hunt despre Johnson: „Lyndon B. Johnson, în opinia mea, avea o dorinţă maniacă de a deveni preşedinte. El îl vedea pe Kennedy ca pe un obstacol în obţinerea acestui scop.” Lyndon B. Johnson, vicepreşedintele, a devenit preşedinte, după moartea lui Kennedy. El este persoana care, în opinia lui Hunt, s-ar fi implicat direct în complotul JFK.

Dacă mărturiile lui Howard Hunt pe patul morţii sunt veritabile (n-ar avea de ce să nu fie – omul, la moarte, spune, de obicei adevărul), atunci am avea parte de cel mai îngrozitor complot de asasinat din istoria modernă a omenirii. Un vicepreşedinte şi un fost vicepreşedinte au folosit arma crimei pentru a-şi pune în aplicare planurile şi ambiţiile lor murdare. Jesse Ventura îl întreabă pe Saint John Hunt: „Atât de rău era Kennedy pentru ţară, ca să fie asasinat?”. Iar răspunsul veni prompt: „Kennedy nu era rău pentru ţară, ci pentru interese”. Asta e politica: politicienii sunt interesaţi mai mult de propriile interese, decât de ţară.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.