Acesta să fie marele adevăr legat de craniile de cristal aztece?

Pentru mulți oameni, povestea craniilor de cristal aztece începe cu scenariul filmului „Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull” (2008). Pentru alții, craniile de cristal au puteri psihice și vindecătoare mistice. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă spun că niciun craniu de cristal nu a fost găsit în vreun sit arheologic şi că craniile de cristal apărute în lume sunt toate false. Și totuși, povestea reală a acestor cranii false de cristal este plină de intrigă și mister.

În colecțiile majore ale muzeelor din întreaga lume, puteți găsi cranii de cristal sculptate cu măiestrie, în toate tipurile și dimensiunile. Cel mai mic este o simplă amuletă, în timp ce cel mai mare craniu este asemănător unei mingi de bowling. Dar totuşi, vizitatorii muzeelor au fost captivați de aceste cranii.

În anii ’90, un antropolog pe nume Jane Walsh, de la Muzeul Național Smithsonian de Istorie Naturală a început să dezvolte suspiciuni cu privire la aceste obiecte. Într-o zi, Serviciul Poștal al SUA a livrat un craniu de cristal aztec la Institutul Smithsonian, de la un donator anonim. Craniul era însoţit de o notă, care spunea că acest artefact a aparținut anterior unui dictator mexican. Dar Walsh, a etichetat craniul drept fals. Şi au existat mai multe motive pentru a se îndoi că este un artefact autentic: „Era mult prea mare, proporțiile nu erau respectate, dinții și depresiunile circulare de la tâmple nu se potriveau și, în general, părea prea rotunjit și șlefuit”, a scris Walsh și Brett Topping, în cartea lor – „The Man Who Invented Aztec Crystal Skulls: The Adventures of Eugène Boban”, adică „Omul care a inventat craniile de cristal aztece: Aventurile lui Eugene Boban”.

Curând, analizele științifice moderne au arătat, de asemenea, că aceste cranii de cristal aztece au fost tăiate cu instrumente rotative moderne, iar în unele cazuri, roca provine din Brazilia şi nu din Mexic. Walsh a început prin examinarea originilor unui craniu de cristal mic, aflat într-o colecție a Institutului Smithsonian. El a apărut aparent de nicăieri, la sfârșitul anilor 1800, ca parte a unei colecții care a venit la un muzeu din Mexic.

În anii 1950, a apărut o carte a unui geolog pe nume William Foshag – expert în pietre sculptate mesoamericane. Ancheta lui Foshag a dezvăluit că obiectul era cu siguranță un fals, creat cu instrumente și tehnici moderne de fabricare a bijuteriilor. S-a descoperit că la originea cristalelor s-a aflat un bărbat pe nume Eugène Boban. O scrisoare din 1886 a susținut că acest bărbat a încercat să vândă un craniu de cristal fals Muzeului Național al Mexicului.

Numele lui Boban va apărea în cele din urmă pe tot parcursul anchetei. Un mic craniu de cristal deținut de British Museum a urmărit originile craniului de cristal prin prestigioasa casă de licitaţii Tiffany & Co. din New York. Înregistrările au arătat că un partener al companiei a cumpărat craniul de la Boban, în 1897. Din anii 1860 până în anii 1890, s-a descoperit că toate craniile de cristal îşi aveau de la un singur bărbat – Boban. Dar cine era el?

Eugène Boban, un francez născut în 1834, a fost încântat de Mexic și de istoria sa. El a călătorit acolo şi a devenit în cele din urmă un arheolog care lucra pentru un membru al Comisiei științifice franceze din Mexic. Boban a dezvoltat prietenii cu mulți dintre cei mai mari arheologi ai timpurilor sale și a avut un mare interes în colectarea artefactelor din toată regiunea. Prin cataloage și expoziții, el a vândut artefacte colecționarilor și muzeelor ​​la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Cam în același timp, experții au început să observe în colecțiile muzeelor o serie de artefacte aztece și pre-columbiene false. Din ce în ce mai mult, muzeele au început să apeleze la experți subiecți pentru ajutor. Aici a început rolul lui Boban. În timp ce Boban și-a construit o reputație de expert în antichitățile mexicane, curatorii muzeului au avut încredere în el pentru a aranja oferte. Nu ar fi putut să-și dea seama că tocmai el le vindea falsuri, pentru că ei nu știau suficient de bine societatea aztecă. Boban a reușit să ascundă originile craniilor de cristal, prin istorii false de cumpărare.

Dar, cine a făcut de fapt craniile de cristal? În multe cazuri, Walsh suspectează că Boban le-ar fi dobândit de la bisericile creștine din Mexic, dar nu se ştie sigur acest lucru.

În urmă cu secole întregi, credințele și ceremoniile spirituale aztece au pus o semnificație majoră pe craniul uman. Au sculptat cranii ornamentate în piatră și și-au înfățișat zeii purtând cranii umane ca bijuterii. Între anii 2015 și 2017, arheologii au săpat un turn monumental aztec la Templo Primar din Mexico City, care are un diametru de aproximativ 20 de metri și a fost construit din mai mult de 650 de cranii umane. Aceasta arată cât de obsedată a fost cultura aztecilor în legătură cu craniile umane.

Dar nu au fost doar aztecii. Revenind mai departe în istorie, şi mayaşii şi olmecii au folosit craniile în practicile lor spirituale.

Însă, datorită mai multor investigații, arheologii au ajuns în mare parte la consensul că aceste cranii de cristal sunt falsuri. Totuşi, unii le afișează încă din când în când, din cauza interesului extrem al publicului. Pe pagina web a lui British Museum, care detaliază craniul de cristal care a venit prin Tiffany & Co., notele curatorului includ o gamă largă de ipoteze despre locul în care a venit inițial obiectul și cum a fost făcut, inclusiv note despre instrumentele moderne.