Luna este locuită de fiinţe necunoscute? Relatări secrete despre aselenizările din anii ’70, care ar trebui să ne dea de gândit…

Întrebarea străveche este aceasta: Am ajuns vreodată pe Lună? Acesta este un subiect de discuție de zeci de ani. Dar, în acest articol nu voi insista asupra acestui aspect; voi intra puțin mai în profunzime. Voi vorbi despre dacă Luna are propriii locuitori.

Au trecut mai bine de 50 de ani de când ultima ființă umană a pus piciorul pe suprafața lunară. Au fost constrângerile bugetare cu adevărat forța motrice din spatele acestei decizii sau a fost vorba de ceva mult mai sinistru? Dacă e să credem în relatările anumitor specialişti, atunci s-ar putea să existe ceva pe Lună. Istoria ne spune că între 1969 și 1972, astronauții americani au finalizat cu succes un total de 6 aselenizări pe suprafața Lunii. Ultima dintre aceste misiuni, Apollo 17, s-a încheiat pe 19 decembrie 1972, când Eugene Cernan, Harrison Schmitt și Ronald Evans au fost recuperați din Oceanul Pacific de către echipajul navei USS Ticonderoga.

În ciuda faptului că au fost planificate încă trei misiuni Apollo, nicio altă expediție cu echipaj uman din partea vreunei națiuni nu a mai avut loc de atunci. Justificarea oficială din spatele acestei inversări bruște a programului de explorare lunară al NASA a fost o schimbare atât în ​​peisajul financiar, cât și în cel politic. În punctul culminant al războiului rece, victoria Americii în cursa spațială (fiind prima putere majoră care a reușit o aselenizare cu echipaj uman) i-a adus președintelui Nixon prestigiul și impulsul propagandistic de care avea nevoie față de rivalii săi sovietici. Însă costul total al programului crescuse vertiginos de la o estimare inițială de 7 miliarde de dolari la peste 20 de miliarde. Această cheltuială uriașă a devenit dificil de susținut. Tehnologia disponibilă la acea vreme permitea doar câteva ore pe suprafața Lunii în timpul fiecărei misiuni. Fără resurse naturale sau materiale științifice semnificative descoperite în timpul călătoriilor inițiale, NASA a constatat că a fost imposibil să obțină finanțare pentru restul programului.

Odată cu victoria istorică a puterilor occidentale, pasiunea Rusiei pentru explorarea spațiului s-a răcit și ea. Tratatele ulterioare privind rachetele au limitat și mai mult progresele în domeniu. Visele despre o colonie lunară au fost treptat retrogradate în paginile SF-ului. În deceniile care au urmat, mai multe sonde și module de aselenizare robotizate din națiuni precum India, China și SUA au fost trimise în diverse regiuni ale Lunii. Majoritatea acestora fie s-au prăbușit pe suprafața lunară din cauza unor defecțiuni tehnice, fie și-au încheiat misiunile. Totuși, în ciuda tuturor acestor expediții, știm puțin mai multe despre Lună decât știam la începutul anilor 1970.

De la sfârșitul brusc al programului Apollo, au apărut mai multe rapoarte care susțin că echipajele au întâlnit mai mult decât roci și praf. Au apărut povești despre urme ciudate în apropierea zonelor de aselenizare, obiecte misterioase văzute pe cer și structuri extraterestre masive întrezărite în depărtare. În unele cazuri, aceste afirmații sunt susținute de fotografii de calitate slabă. În altele, înregistrări audio care se presupune că au fost șterse sau editate sunt prezentate ca dovezi. În toate aceste relatări, o idee rămâne consistentă: Luna ar putea găzdui deja locuitori care nu apreciază prezența noastră.

În 2015, un articol a început să circule pe Reddit. Se presupune că ar fi fost scris de un psiholog britanic care a susținut că a văzut rapoarte confidențiale care sugerau că au avut loc aselenizări suplimentare după Apollo 17. Această mărturie includea detalii tulburătoare despre ceea ce s-a întâmplat în timpul acelor misiuni. Deși multe aspecte ale raportului sunt fie neverificabile, fie ușor de demontat, unii comentatori cred că anumite elemente se aliniază cu poveștile despre aselenizările oficiale ale NASA.

Autorul anonim a susținut că astronauții misiunii Apollo 17 nu călătoriseră departe de locul de aselenizare, atunci când au dat peste rămășițele unei alte nave spaţiale. Epava părea să fie de origine sovietică, iar cadavrele unor cosmonauți au fost găsite în apropiere. Conform articolului, aceste cadavre nu muriseră din cauza decompresiei sau a impactului, ci mai degrabă din cauza unui atac fizic violent. Căștile lor erau distruse în moduri identice, iar navele lor spațiale fuseseră perforate și sfâșiate în mod repetat de o forță necunoscută.

Echipajul american s-a întors imediat la modulul lor de aselenizare și a cerut permisiunea de a pleca, dar li s-a spus că trebuie să mai rămână câteva ore din cauza unor constrângeri tehnice. În acest timp, se pare că au trimis transmisii radio din ce în ce mai frenetice, spunând că pot vedea siluete umbroase mișcându-se pe dealurile din exterior, apropiindu-se încet de modulul lor.

Psihologul a susținut, de asemenea, că a existat o misiune comună britanică și rusă în 1989, care avea ca scop revenirea la fața locului. Se presupune că el a ajutat la informarea echipajului la întoarcere. Modulul de aselenizare rusesc a ajuns în zona de aterizare Apollo 17 în decembrie 1990, dar echipajul a fost atacat de entități necunoscute. Se presupune că acest eveniment a fost văzut în direct de controlorii de la baza de lansare Akatsuki înainte ca contactul să se piardă complet.

Este suprafața Lunii plină de rămășițele unor aselenizări secrete? A fost ascunsă existența lor de națiunile care le-au trimis? Există speculații că Rusia nu a dezvăluit amploarea eforturilor sale lunare. Se presupune că dosarele cosmonauților au fost modificate pentru a ascunde moartea piloților în misiuni eșuate.