Au aterizat germanii pe Lună în 1942, utilizând racheta lor extra-atmosferică de tip Miethe şi Schriever?
Acesta este un articol scris de către Vladimir Terziski, preşedintele Academiei Americane privind Ştiinţele Dizidente. Desigur că opiniile sale vor părea şocante şi pe mulţi îi vor intriga, dar, ce motive am avea să nu-i ascultăm şi opinia sa?
Germanii au aterizat pe Lună probabil că în 1942, utilizând racheta lor extra-atmosferică de tip Miethe şi Schriever. Această rachetă are diametrele cuprinse între 15 şi 50 de metri, 10 niveluri de compartimente şi conţine o turbină Schriever Walter, făcând-o astfel să devină un vehicul de explorare interplanetară.
Se pare că nu există nicio îndoială că pe Lună există atmosferă, apă şi vegetaţie, şi omul nu are nevoie de niciun costum spaţial pentru a păşi pe Lună. O pereche de jeanşi, un pulover şi nişte adidaşi ar fi suficienţi. Tot ce ne-a spus NASA despre Lună e doar o minciună, pentru ca omenirea să stea departe de acest corp ceresc. Toate aceste condiţii fizice de mai sus, ar face lucrurile mult mai uşoare pentru construirea unei baze pe Lună. Naziştii au început deja s-o facă, iar până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial exista deja o bază de cercetare nazistă pe Lună.
Atunci când ruşii şi americanii au aterizat în secret pe Lună, cu propriile lor navete, la începutul anilor ’50, ei şi-au petrecut prima lor noapte ca oaspeţi în bazele naziste. În anii ’60, o uriaşă bază ruso-americană a fost construită pe Lună, care ar avea, conform zvonurilor, o populaţie de 40.000 de oameni!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Acesta este un articol scris de către Vladimir Terziski, preşedintele Academiei Americane privind Ştiinţele Dizidente. Desigur că opiniile sale vor părea şocante şi pe mulţi îi vor intriga, dar, ce motive am avea să nu-i ascultăm şi opinia sa?
