Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Blestemul Lujerului-de-Porumb

136

lujerul de porumbTimp de mai mulţi ani la rând, zona din Virginia de Vest cunoscută sub numele de Point Pleasant a fost lovită de mai multe dezastre şi calamităţi. Deşi acestea ar putea fi foarte bine puse pe seama ghinionului, unii preferă să le atribuie blestemului vechi al unui şef de trib indian care a fost trădat.

Pentru a înţelege natura şi puterea blestemului, trebuie să cunoaştem istoricul evenimentelor – numai aşa vom putea aprecia dacă sunt suficiente motive pentru o răzbunare atât de cruntă. Povestea din acest caz datează de peste două secole, cam de prin anii 1770, când coloniştii de la frontierele Americii se războiau cu indigenii americani în încercarea de a-i împinge cât mai spre vest şi apoi în timpul luptei pentru independenţă cu britanicii.
Când au încercat să ocupe ţinuturile din valea râului Ohio, aflate acum în Virginia de Vest, coloniştii s-au lovit de o împotrivire dârză din partea triburilor indiene, unele dintre ele unindu-se chiar pentru a forma o confederaţie puternică. Acest grup de americani nativi erau conduşi de un şef de trib din cadrul populaţiei shawnee, un bărbat pe nume Keigh-tugh-gua (Lujer-de-Porumb).

Lupta dintre coloniştii americani şi indieni a avut loc în 1774, şi ambele părţi au suferit pierderi grele. Indienii au fost siliţi să se retragă spre vest, iar coloniştii au ocupat teritoriul şi au înălţat fortificaţii. Lujer-de-Porumb, dându-şi seama că nu va putea să învingă nişte adversari atât de bine înarmaţi, a decis să facă pace cu ei.

Când au sosit aici, cei doi au fost luaţi ostatici de americani, căci aceştia erau convinşi că indienii nu-i vor ataca, atâta timp cât şefii lor vor fi ţinuţi prizonieri. Pe parcursul detenţiei, Lujer-de-Proumb a fost tratat bine, ba chiar i-a şi ajutat pe colonişti să-şi elaboreze tactica de luptă împotriva britanicilor. După câteva zile, fiul lui Lujer-de-Porumb, Ellinipisco, a venit în fort cu veşti pentru tatăl său şi a fost luat şi el ostatic.

Lujerul-de-Porumb şi fiul său, ucişi de americani

La scurt timp după aceasta, evenimentele au luat o întorsătură dramatică, după ce mai mulţi soldaţi americani, care se duseseră la vânătoare de cerbi, au fost prinşi într-o ambuscadă de către indieni şi ucişi. Când s-a descoperit acest lucru, în fort nu s-a mai putut menţine disciplina şi o mulţime furioasă s-a năpustit spre locul unde erau ţinuţi prizonierii, cu intenţia să-i ucidă. Nu au manifestat niciun fel de milă pentru Lujer-de-Proumb şi nici pentru fiul acestuia, care a fost împuşcat chiar în faţa lui.

Blestemul rostit de Lujerul-de-Porumb

Acest asasinat şi actul de trădare l-au făcut pe Lujer-de-Porumb să rostească puternicul blestem, care, se pare, a afectat zona timp de câteva sute de ani. Potrivit legendei, el a spus: „Am venit în acest fort ca prieten al vostru şi voi m-aţi ucis. L-aţi ucis alături de mine pe fiul meu. Pentru aceasta, fie ca Marele Spirit să blesteme acest ţinut. Să fie distrus de natură. Să fie blestemate toate speranţele lui.”

După ce s-au încheiat aceste tragice evenimente, lui Lujer-de-Proumb i s-a făcut o înmormântare cuviincioasă, fiind îngropat în apropierea fortului unde fusese ucis. Dar nu i-a fost dat să se odihnească în pace, căci rămăşiţele lui aveau să fie dezgropate şi mutate de două ori, pentru a face loc noilor clădiri şi monumente – mai întâi, în 1840, şi apoi, din nou, în 1950. Dacă actul iniţial de trădare nu a fost suficient pentru a asigura puterea blestemului lui, cu siguranţă că profanarea mormântului lui a amplificat-o.

Trăsnetele care au lovit monumentul

Zona aceasta a devenit cunoscută ca Point Pleasant şi, aproape ca o sfidare la adresa blestemului, locuitorii ei au decis să înalţe un monument în cinstea soldaţilor care îl învinseseră pe Lujer-de-Porumb în prima bătălie, cea din 1774. În mod straniu, monumentul a fost lovit de trăsnet de două ori, mai întâi în 1909, ceea ce a întârziat ceremonia dezvelirii lui, apoi din nou, în 1921, provocând daune serioase.

Dezastre şi omul-molie pe locul blestemat

Dar aceste întâmplări nu au reprezentat nimic, în comparaţie cu şirul dezastrelor care s-au abătut asupra comunităţii relativ mici de aici. În 1880, un incendiu puternic a distrus un bloc întreg din centrul aşezării, iar în 1907, cel mai cumplit accident de mină din America a secerat vieţile a 310 oameni, în 1967, dezastrul de la Silver Bridge a ucis patruzeci şi şase de oameni. Acesta a coincis cu fenomene locale curioase, cum ar fi lumini stranii pe cer şi apariţiile regulate ale unui personaj misterios, numit „Mothman” [Omul-molie].

Accidente aviatice, trenuri deraiate…

Puţin mai târziu, în 1968 şi în 1970, în zonă au avut loc mai multe accidente aviatice, în care şi-au pierdut viaţa 100 de oameni. În 1978, un tren de marfă a deraiat şi a împrăştiat o cantitate uriaşă de produse chimice, toxice, care au contaminat pământul şi rezervele de apă ale zonei, distrugând toate puţurile locale. Se spune că această catastrofă ecologică ar putea fi distrugerea naturii de care vorbise Lujer-de-Porumb în blestemul lui, iar năruirea speranţelor ar fi echivalentă cu declinul economic al zonei Point Pleasant.

Sunt mulţi oameni care vor spune că, atunci când asupra unei persoane sau a unei comunităţi se abate o nenorocire, aceasta este numai o chestiune de ghinion. A sugera că ar putea fi rezultatul unui blestem înseamnă să credem în superstiţii vechi care nu-şi au locul în lumea modernă. Dar când se produc în lanţ asemenea calamităţi impresionante, precum cele de la Point Pleasant, este greu să nu admiţi că s-ar putea totuşi să fie efectul unui blestem.

Orgoni Crystal