Tulburătorul blestem asupra familiei Erskine

2.583 vizualizari

blestem negruRuinele Turnului Alloa din Scoţia sunt acum tot ceea ce a mai rămas din marele conac, reşedinţa ereditară a familiei Erskine, conţii de Mar. Destinul locului s-a împletit cu acela al familiei care a locuit aici, nu numai datorită succedării unui lung şir de generaţii, ci şi din cauza blestemului care a prezis şi a provocat distrugerea familiei şi a sediului puterii acesteia.

Blestemul abatelui

Se crede că blestemul a fost rostit împotriva contelui de Mar de abatele de la mănăstirea Cambuskenneth în secolul al XVI-lea. Prin distrugerea mănăstirii, contele a pecetluit fără voia sa soarta descendenţilor lui, deoarece multe dintre detaliile prezise de blestem, deşi criptice atunci când fuseseră rostite, s-au dovedit ulterior cutremurător de adevărate. Va vedea cum casa lui este mistuită de flăcări, în timp ce soţia lui va arde de vie înăuntru, iar trei dintre copiii lui nu vor zări niciodată lumina zilei.

De remarcat faptul că, la vremea respectivă, nu era ceva neobişnuit ca blestemele scoţiene să prezică suferinţe care vor dura generaţii la rând, dar acest blestem în mod special făcea o notă distinctă, în mai multe privinţe. Prezicerea cea mai gravă şi tipică pentru astfel de blesteme era aceea că familia Erskine se va stinge – soartă care reprezenta dezastrul final pentru o familie aristocratică. Dar blestemul nu se oprea aici: înainte ca familia să se stingă, toate averile şi moşiile ei vor ajunge în mâinile străinilor – şi avem aici, din nou, o perspectivă cumplită pentru familia unui nobil latifundiar.
În acest moment, ne-am fi putut aştepta ca mânia abatelui să se fi domolit, dar blestemul continuă.

Se spunea că un viitor descendent al familiei Erskine va vedea cum casa lui este mistuită de flăcări, în timp ce soţia lui va arde de vie înăuntru, iar trei dintre copiii lui nu vor zări niciodată lumina zilei. Mai mult, pentru ca umilirea familiei să fie şi mai mare, se prezicea că holul principal din reşedinţa familiei va fi folosit ca grajd pentru cai, iar în dormitorul principal al conacului îşi va avea atelierul un modest ţesător. Se mai spunea că blestemul va înceta atunci când un copac va prinde rădăcini în vârful turnului.

Deşi fără îndoială că blestemul trebuie să-l fi tulburat pe contele de Mar, acesta şi-a trăit întreaga viaţă fără a fi martor la niciunul dintre evenimentele prezise şi pe patul de moarte poate că şi-a spus că familia lui scăpase de blestemul cumplit al abatelui. Dar se înşela amarnic.

Prima parte a blestemului: deposedarea de pământ

Se pare că fusese un blestem cu acţiune mai lentă, căci a trecut ceva timp înainte ca prezicerile să se adeverească. În anul 1715, contele de Mar de la vremea respectivă şi-a declarat loialitatea faţă de James Stuart, fiul lui James al VII-lea al Scoţiei, care era cunoscut drept „Vechiul Pretendent”. Contele a condus o rebeliune de tip iacobin împotriva Coroanei în încercarea de a-l instala pe tron pe James Stuart, dar aceasta a eşuat. După înfrângerea lui, drept represalii, familia sa a fost deposedată de titlurile nobiliare şi de pământ. Astfel, o parte a blestemului s-a împlinit. Nu se ştie dacă pe atunci contele de Mar a atribuit acest lucru blestemului, căci s-ar putea să fi considerat acele evenimente drept o pedeapsă pentru propriile lui acţiuni. Cu toate acestea, câteva generaţii mai târziu, aveau să se adeverească şi alte preziceri.

A doua parte a blestemului: trei copii orbi, turn distrus în incendiu şi soţie mistuită de flăcări

Aproape un secol mai târziu, în 1801, John Francis Erskine a avut ghinionul să suporte şocul principal al profeţiei şi să plătească pentru greşelile strămoşilor lui. În primul rând, trei dintre copiii lui s-au născut complet orbi – aşadar, exact cum se spunea în blestem: „nu vor vedea niciodată lumina zilei”. Apoi, Turnul Alloa, tot ce mai rămăsese din gloria de odinioară a familiei, a fost distrus de un incendiu, iar soţia lui Erskine a murit în flăcări.

Turnul Alloa
Turnul Alloa

Ultima parte a blestemului: conacul va deveni grajd de cai şi sediul unui ţesător modest, iar un copac va creşte în vârful turnului

Partea principală a blestemului se împlinise şi mai rămâneau de completat numai câteva amănunte. Într-adevăr, o trupă de cavalerie a folosit holul pe jumătate în ruină ca adăpost pentru caii săi în timp ce se deplasa prin ţară. După aceea, un ţesător fără casă s-a instalat în ruinele castelului şi şi-a exercitat meseria în orăşelul din apropiere. În preajma anului 1820, un copăcel a prins rădăcini şi a început să crească în vârful Turnului Alloa. Acum, blestemul se împlinise în toate amănuntele lui.

A fost abatele un vizionar?

Din toate întrebările care ni se învălmăşesc în minte în legătură cu acest blestem, prima se referă la existenţa acestuia. A fost el oare rostit cu adevărat vreodată sau l-a inventat cineva după evenimente, pentru a explica declinul familiei Erskine şi pentru a servi drept avertisment pentru eventualii nobili rebeli? Fără îndoială, atât datele istorice, cât şi folclorul local atestă că blestemul fusese adevărat, dar mai există şi posibilitatea ca abatele să fi avut mai degrabă puteri uimitoare de vizionar, şi nu capacitatea de a declanşa astfel de evenimente cumplite.

Ambele explicaţii pot fi valabile în cazul de faţă. Poate că abatele avea puterea de a pecetlui soarta familiei Erskine printr-un blestem sau poate că puterile lui de divinaţie erau comparabile celor ale unui profet, deşi aceasta ar fi singura ocazie în care abatele a rostit un oracol. Indiferent care este adevărul în această chestiune, se pare că puterile mistice ale abatelui de la Cambuskenneth erau atât de mari, că dăinuiesc în amintirea oamenilor până astăzi.