Leibniz, care a fost nu numai un mare filozof, ci şi un matematician genial, susţinea că dovada matematică a existenţei lui Dumnezeu este posibilitatea de a scrie toate numerele în sistemul binar, doar cu cifrele 0 şi 1. Dumnezeu care a creat lumea din nimic corespunde cifrei 1, iar nimicul corespunde cifrei 0. Sistemul de numeraţie binar propus de el este utilizat astăzi în toate calculatoarele electronice, deoarece este cel mai simplu şi permite transpunerea oricărei informaţii în acest cod numeric, motiv pentru care Leibniz este considerat ca unul dintre precursorii ciberneticii.
După Leibniz, Dumnezeu este monada care din momentul când a creat Universul, acesta odată pus în mişcare, toată istoria lui se desfăşoară de la sine, în mod natural. Deci, Leibniz susţine că Dumnezeu, concomitent cu crearea Universului, a reglementat tot ce urma să se întâmple în viitor, astfel încât să nu mai fie nevoie de intervenţia sa ulterioară în desfăşurarea evenimentelor. Cu alte cuvinte Dumnezeu este Marele Programator al Universului, totul desfăşurându-se conform programului iniţial creat de el.
Totodată, spune el, lumea creată de Dumnezeu este „cea mai bună dintre lumile posibile”, iar Dumnezeu este de aceea creatorul „armoniei universale”.
Cu toate că Leibniz nu nega punctul de vedere biblic al creaţiei Universului de către Dumnezeu, un pastor duşmănos din Hanovra l-a acuzat de erezie, iar cercurile clericale din Germania îl considerau, cu totul fals, materialist şi ateu, cuvinte de ocară pentru acele vremuri.