Marele compozitor maghiar Franz Liszt către celebrul cântăreţ moldovean Barbu Lăutaru: „Bea Barbule, bea, că Dumnezeu te-a făcut artist şi tu eşti… mai mare decât mine!”

Franz Liszt (1811-1886) a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor. La un moment dat, el ajunge în Iaşi şi, într-o mare casă boierească, se întâlneşte cu celebrul Barbu Lăutaru, un cântăreț și cobzar român, de etnie romă, care s-a bucurat de o faimă devenită legendară, fiind urmaș al unei vechi familii de lăutari.

Rudolf Şuţu, autorul cărţii din 1926 „Iaşii de odinioară, vol.2”, povesteşte cum a decurs întâlnirea dintre 2 mari muzicieni ai vremii, întâlnire care avu loc în ianuarie 1847. Redau câteva fragmente din această carte:

– Barbu era un bătrân dulce zâmbitor, cu o figură palidă, de o duioşie nelămurită, cu barba lui mare albă, cum e argintul şi lungă până în piept. Ce ochi frumoşi şi luminoşi avea bătrânul acesta.

– Liszt, ştiind de Barbu Lăutaru, îl întrebă pe acesta dacă el şi trupa lui, puteau să cânte după ureche, la nai, cobză şi vioară, următorul fragment de melodie, interpretat de compozitorul maghiar la pian. După interpretarea lui Liszt, Barbu îşi prezentă versiunea sa de melodie, la vioară.

– Când sfârşi de cântat Barba, Liszt veni drept la bătrân, îl îmbrăţişă cu foc până la lacrimi, apoi ridicând după vechiul obicei paharul plin cu şampanie, i se adresă lui Barbu: „Bea Barbule, bea, că Dumnezeu te-a făcut artist şi tu eşti… mai mare decât mine!”