Am găsit despre genialul compozitor român George Enescu (1881-1955) un reportaj într-o revistă din anul 1936. Mi s-a părut foarte interesant, aşa că „spicuiesc” pentru voi din acel articol:
– George Enescu, când stătea în Bucureşti, obişnuia să locuiască în anii ’30 într-un hotel apropiat de Gara de Nord – Hotelul Bratu (actualul Euro Hotel Griviţa). De ce? Răspunsul său a fost simplu: „pentru că e aproape de Gară şi trenurile pleacă la noi de dimineaţă. Şi-apoi, toată lumea mă cunoaşte aici, sunt de-al casei”.
– El deţinea o vioară Stradivarius originală, care valorează enorm şi în zilele de astăzi; jumătate din suma plătită pentru vioară a fost dintr-o colectă făcută din iniţiativa lui Spiru Haret, printre elevii şcolilor primare, contribuind circa 90.000 de copilaşi.
– La Craiova, maestrul Enescu a dat un concert la vioară, unde a participat şi un taraf de lăutari ţigani. La sfârşitul concertului, lăutarii şi-au spart viorile pe motiv că „după ce l-au
ascultat pe Enescu, ei se lasă de meserie”. La ieşire, l-au aşteptat pe maestru, s-au repezit să-i sărute mâna şi s-au adresat lui Enescu: „Nu eşti mata’ bulibaşa de-al nostru?”
– George Enescu a fost un mare credincios. El spunea: „Cel care crede orbeşte, ca şi mine, se întăreşte cu puteri necunoscute. „Crede şi vei strămuta munţii” – nu sunt vorbe goale”.