Maria Tănase, un geniu al muzicii populare româneşti

154

maria-tanaseA văzut lumina zilei la Bucureşti, în strada Livada cu Duzi din cartierul Cărămidarii de Jos din Bucureşti, în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comună Carta (Făgăraş) şi al lui Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.

Prima dată a apărut în public în 1921, pe scenă Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos“ din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11 Tăbăcari. Dornică să înveţe cât mai multe cântece, mergea pe timpul verii în locul de baştină matern. Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vară „Cărăbuş“ din strada Academiei, condus de marele actor Constantin Tănase, pentru revista Cărăbuţ-Expres, scrisă de Nicolae Kiriţescu pe muzica semnată de Gherase Dendrino, Petre Andreescu şi Elly Roman.

Folcloristul Harry Brauner, ascultând-o „profesional“ a fost profund impresionat de talentul ei înnăscut. Drept urmare, a prezentat-o lui Constantin Brăiloiu, întemeietorul Arhivei Internaţionale de Folclor de la Geneva de mai târziu. Etnomuzicologul i-a recomandat să-şi aleagă repertoriul direct de la izvoare.

Ulterior, dramaturgul Tudor Musatescu a sfătuit-o să înregistreze cântece din repertoriul propriu, apelând la una din casele de discuri existente în Bucureşti. Înregistrarea de probă s-a produs la Studioul „Tomis“ din Calea Călăraşilor. Piesa intitulată Romanţa mansardei, imprimată sub îndrumarea directorului muzical compozitorul Misu Iancu şi cu concursul direct al lui C. Brailoiu, s-a bucurat de un succes extraordinar. Ulterior, a fost invitată şi de „Columbia“, în studioul căreia (strada Udricani) a înregistrat Nunta ţigănească, epuizată în numai câteva săptămâni. Reeditată într-un tiraj impresionant, melodia a avut un succes formidabil.

Începutul carierei artistice propriu-zise a coincis însă cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, când a prezentat un program de piese folclorice: M-am jurat de mii de ori, Ce-i mai dulce ca alviţa, Cine iubeşte şi lasă, Geaba mă mai duc acasă, Marie şi Marioara, Când o fi la moartea mea.

Presa timpului i-a acordat o deosebită atenţie. În revista Radio-Adevărul a apărut un articol din care cităm: „Tânăra cântăreaţă care e una din cele mai izbutite talente ale promoţiilor mai noi aduce pe lângă apreciate însuşiri vocale şi o preocupare de noutate întru totul lăudabilă: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le disează ci le cântă, păstrându-le nealterată frumuseţea originală. Solista creează astfel şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri diseuri.“

Data de 28 septembrie 1938 marchează debutul Mariei Tănase în arta cupletului, dar şi lansarea cântecelor romaneşti de largă circulaţie: Mi-am pus busuioc în păr, pe versurile lui Nicolae Vladoianu şi Habar n-ai tu, pe un text de Eugen Mirea, ambele compuse de Ion Vasilescu, oferite spectatorilor în revista Constelaţia Alhambrei.

În urma audiţiei de la „Hanul Ancuţei“, Maria Tănase, acompaniată admirabil de maestrul Grigoraş Dinicu, a fost aleasă în unanimitate să reprezinte cântecul popular românesc pe continentul american, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la New York (1939). A cântat în fata fostului preşedinte american Hoover, a lui André Gade, Yehudi Menuhin, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Jascha Heifetz s.a., în acompaniamentul formaţiei instrumentale conduse de Fanică Luca şi a orchestrei dirijate de Grigoraş Dinicu.

În octombrie 1940, a oferit un recital de muzică populară românească publicului din oraşul Focşani, după care regimul legionar i-a interzis orice activitate artistică, distrugându-i-se toate plăcile de gramofon de la Radio, ba chiar şi matriţele de la casele de discuri. După câteva luni de „absenţă artistică“, vocea ei s-a făcut din nou auzită la posturile de radio. Şi nu numai. A fost inclusă în turneul de propagandă românească din Turcia din martie 1941, organizat de Nicolae Kiriţescu împreună cu Ion Aurel Maican. La Istanbul a fost ovaţionată pe scenă Teatrului Taxim. A susţinut recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara, în urma cărora, preşedintele Turciei i-a oferit un post de… cercetătoare la Institutul Etnografic din Istanbul şi chiar cetăţenia de onoare a Turciei.

După întoarcerea din turneul de pe malurile Bosforului, alături de echipe formate din nume reprezentative ale teatrului şi muzicii romaneşti (George Enescu, George Vraca sau Constantin Tănase), participa la spectacolele organizate în spitale pentru răniţi, în timp ce, pe estradă Restaurantului „Café Wilson“, evoluează în acompaniamentul orchestrei Victor Predescu, ascultată şi admirată de marele pianist Walter Gieseking, însoţit de dirijorul Ionel Perlea.

Luna ianuarie a anului 1944 marchează debutul său în opereta Mascota de Edmond Audran, în care deţine rolul principal feminin, alături de tenorul Ion Dacian şi sub bagheta dirijorului Egizio Massini.

Pentru meritele sale artistice deosebite, la 20 decembrie 1955 primeşte Premiul de Stat, iar în octombrie 1957 i se acordă titlul de Artistă Emerită.

În decembrie 1957 este distribuită în coproducţia româno-franceză Ciulinii Bărăganului, turnată după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati; interpretează rolul principal Anica, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic.

Maria Tănase dorea ca restul vieţii să-l închine învăţământului pedagogic de factură folclorică. La cererea sa, a fost transferată în funcţia de folclorist la orchestra „Taraful Gorjului“ din Tg. Jiu, unde prezintă concerte şi spectacole aparţinând filonului folcloric oltenesc. Concomitent, este distribuită la Teatrul Municipal din Bucureşti în Opera de trei parale a lui Brecht, în rolul Jeny Speluncă. Dar răpusă de boală, părăseşte definitiv scena vieţii la 22 iunie 1963. Nu împlinise încă 50 de ani, dar lasă în urma sa un monument artistic ce va înfrunta veacurile…