Un „detractor” ne vorbeşte despre invizibilitatea navelor extraterestre. Iar teoria lui este expusă mai jos:
– Invizibilitatea este un truc simplu. Invizibilitatea este o stare relativă a capacității viziunii observatorului. Există două tehnologii pentru aceasta. În cazul oamenilor, vederea noastră este limitată la o gamă îngustă de frecvențe ale luminii. Navele extraterestre pot genera un câmp de „luminiscență plasmatică”, care, la fel ca frecvența infraroșu, nu este detectată de ochiul uman.
– Cealaltă tehnologie este un câmp energetic care creează transferul luminii, un fascicul de fotoni care se concentrează pe o parte a navei, care este apoi transferat la aceleași coordonate spațiale ale alinierii sale pe partea opusă a navei, determinând fiecare fascicul de lumină să fie mereu aliniată cu cea primită. Această tehnică transferă imaginea dintr-o parte în alta în mod dinamic, indiferent de poziția navei spațiale față de un observator.
– Cu această tehnologie, camerele video obișnuite sau cele cu infraroșu nu pot înregistra urme ale unei nave spațiale. De asemenea, se pare că navele extarterestre pot crea simultan un câmp pe suprafața navei care absoarbe și neutralizează frecvențele radar, împiedicându-le să se întoarcă prin reflexie. Există un câmp protector de energie plasmică mare care are forța unei arme energetice, adică împiedică orice material să aibă contact la suprafață cu nava spațială. Acest câmp este activat în navigarea prin spațiul cosmic, pentru a evita coliziunea cu micrometeoroizi și alte obiecte cosmice.