Dumnezeu a creat Universul… dar cine L-a creat pe Dumnezeu? O nouă teorie surprinzătoare, care explică tot misterul

Iată o nouă teorie surprinzătoare, care tinde să împace religia cu ştiinţa şi religiile între ele.

Numeroase studii de psihologie au demonstrat că oamenii care sunt mai apropiați de Dumnezeu sunt mai fericiți în viață, sunt mai stabili din punct de vedere emoțional și au mai multe șanse de a face bine în viață. Oamenii de știință, pe de altă parte, cred că tot ceea ce nu poate fi dovedit științific nu există.

Dar, ce este Dumnezeu? Dumnezeu poate fi conștiința cumulativă a Universului și energia cuantică integrată. Într-un limbaj laic, Dumnezeu este o combinație a tot ceea ce putem vedea, simți, atinge, raționaliza și, de asemenea, o combinație a acelor posibilități pe care nu le-am experimentat, dar care se află în limita unei posibilități de a le experimenta.

Dar, dacă folosim argumentul psihologiei cuantice, atunci înseamnă că nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu. Dumnezeu a fost creat pe măsură ce Universul a crescut și s-a schimbat. Dumnezeu este energia cumulativă a Universului. Deci, de fapt, Universul l-a creat pe Dumnezeu. Dar dacă Universul l-a creat pe Dumnezeu, atunci cine a creat Universul? Chiar și mulți oameni de știință, precum Stephen Hawkin a spus că „Dumnezeu a creat Universul”. Acest lucru se potrivește, de asemenea, cu teoria religioasă a Universului. Fiecare religie vrea să creadă că Dumnezeu a creat Universul.

A creat Dumnezeu Universul? Teoria Big Bang-ului vrea să credem că la început nu a existat nimic altceva decât vidul, iar Dumnezeu a aprins un foc, iar materiile și antimateriile care se legau între ele s-au separat, a avut loc o mare explozie și Universul a fost creat (în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani). Pentru că energia necesară pentru această separare ar fi fost atât de mare, încât cineva foarte puternic ar fi trebuit să o facă. Așa că ei spun că Dumnezeu a făcut-o.

Deci, pentru ca Dumnezeu să poată crea Universul nostru, trebuie să fie în afara Universului. Să numim acest univers al lui Dumnezeu, un SuperUnivers, pe care religiile îl numesc Rai. Este foarte posibil să existe un Rai în care să trăiască un Dumnezeu atât de puternic încât să fi creat Universul nostru dintr-un vid perfect. Pentru că este puternic, Dumnezeu poate crea toate aceste lucruri. Este ca și cum ar fi munca lui de zi cu zi.

Cine l-a creat pe acest Dumnezeu puternic care a creat Universul? Aici este locul unde religia și știința nu vor să sape mai departe. Nimeni nu vrea să pună această întrebare pentru că, mai mult decât cine a creat Universul, întrebarea cine L-a creat pe Dumnezeu este mai importantă.

Răspunsul filozofic la această întrebare ar fi: nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu. Dumnezeu doar s-a autocreat atunci când energia din abundență a fost super integrată într-o putere infinitezimală numită Dumnezeu. Dar acest răspuns va fi inconfortabil pentru toți. De ce? Pentru că, dacă Dumnezeu a fost creat de la sine, El a fost creat din anumite forme de energie. Cine a creat acea formă de energie? Prin urmare, întrebarea va continua să se repete la infinit și va duce la „întrebarea ultimă”: chiar dacă Dumnezeu este atotputernic, trebuie să existe cineva mai puternic decât Dumnezeu, nu-i așa?

Când te apuci de o gândire științifică profundă, vei descoperi că singura lege universală este legea homeostaziei sau a echilibrului. Acesta este un echilibru, o stare de echilibru. Nimeni nu trebuie să creeze această lege. Pentru ca ceva să existe, acel lucru trebuie să fie în echilibru perfect în raport cu orice lucru care nu există încă. O sămânță pe o masă este în echilibru perfect. Nimic nu o perturbă. Așadar, nimic nu este creat. Ce se întâmplă dacă o pui în apă? Atomii din apă și energia mediului fac acum schimbări în sămânță și încep să iasă rădăcini. Echilibrul în sine nu este un fenomen stabil. Este o stare dinamică de mare energie. Pentru a păstra ceva, este nevoie de energie. Doar pentru că nu se întâmplă nimic cu o sămânță așezată perfect pe o masă nu înseamnă că nu este nevoie de energie pentru ca nimic să nu se întâmple. Sămânța trebuie să reziste forței aplicate de aer.

Acum, să ne întoarcem cu foarte mult timp la începuturi. Nu exista nimic. Absolut nimic. Este un vid perfect în echilibru perfect. Pentru ca noi să putem exista astăzi și pentru ca Dumnezeu să existe acum 14,3 miliarde de ani, ceva sau cineva a trebuit să perturbe acest echilibru perfect.

Odată ce acceptăm că odată ca niciodată nu a existat nimic altceva decât un vid și că un vid este în sine o stare de echilibru, devine mai ușor să îl definim pe Dumnezeu: Dumnezeu este echilibrul. Datorită faptului că echilibrul a fost singurul lucru care a existat înainte de orice. Minima impuritate întâmplătoare dintr-o stare de echilibru, atunci când creează o reacție în lanț suficient de mare de impurități, aceasta devine o stare. Atunci când două stări opuse ies din echilibru, se creează noi stări mai mici. Multe stări mai mici se pot combina, stări mai mari se pot disocia, doar pentru a menține acest echilibru. Trebuie să o facă, nu-i așa? Pentru că echilibrul este Dumnezeu și Dumnezeu trebuie să existe.

Aşadar, este acceptabil din punct de vedere teoretic dacă acceptăm că Dumnezeu este echilibrul perfect, iar Creația este impuritatea din El. După Big Bang, se creează mai multe subsisteme. Undeva, în vidul rămas, se desfășoară o altă luptă în care se pot crea mai multe universuri în viitor sau pot exista deja. Când se creează atât de multe sisteme, fiecare sistem trebuie să aibă un echilibru pentru a exista. Acestea sunt Dumnezeul local al sistemului. Fiecare sistem va afecta alte sisteme, chiar și foarte puțin. Astfel, fiecare sistem aflat în echilibru menține, de asemenea, un echilibru de 99,99% față de alte sisteme, în ceea ce pare a fi un echilibru perfect.

Deci, nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este echilibrul care a existat dintotdeauna.

Acum să discutăm despre un alt punct de vedere. Atunci când avem probleme în viaţă, ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute. Întotdeauna ne așteptăm ca echilibrul nostru să fie păstrat de Dumnezeu pentru a menține lucrurile stabile. Fericirea este starea de echilibru dorită de conștiința umană. Așadar, atunci când suntem fericiți, îi mulțumim lui Dumnezeu. Când nu suntem, ne plângem Lui. De fapt, ceea ce sau oricine ne oferă echilibrul perfect în funcție de simțurile noastre este Dumnezeul nostru. Atunci când creăm un astfel de sistem de echilibru, îl creăm pe Dumnezeu. Odată creat Dumnezeu, acesta are grijă de sistem.

V-aţi întrebat vreodată de ce funcționează rugăciunea? Atunci când lucrurile nu sunt în regulă, există o stare nedorită. Atunci când vă rugaţi la Dumnezeu, căutaţi o schimbare a acesteia, vă concentrați, iar inima și mintea voastră creează un câmp energetic puternic. Așa cum am văzut, încă de la începutul Creației chiar şi o mică abatere energetică poate declanșa o reacție în lanț; rugăciunea voastră, atunci când devine suficient de puternică, are același efect. În timp ce vă rugați, nu faceți decât să creați starea de echilibru dorită din starea actuală. Dacă se combină o mulțime de energii similare, starea se schimbă. Misticismul și ritualurile religioase au grijă ca energia voastră să fie concentrată pentru o perioadă de timp suficient de mare pentru a crea un câmp energetic suficient de puternic, astfel încât să aibă puterea de a declanșa o reacție în lanț într-un sistem.

Aşadar, pentru că a existat dintotdeauna, Dumnezeu a existat întotdeauna. Pentru că El va exista întotdeauna, chiar și atunci când nu va exista Univers.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.