Site de secrete, stiinta si metafizica

Minunata tradiţie a oului de Paşti

0 9

oua-rosiiOul de Paşti, care la iudei simboliza creaţiunea, în creştinism simbolizează creaţiunea nouă a omenirii prin Iisus Cristos. Oul de Paşti închipuie pe Iisus în groapă. Coaja oului înseamnă piatra mormântului, pe care Mântuitorul a spart-o şi a înviat, precum pasărea sparge coaja oului şi iese la lumină.

Culoarea roşie a oului de Paşti închipuie sângele Mântuitorului, pe care l-a vărsat pentru mântuirea lumii; celelalte culori simbolizează primăvara cu pământul înviorat şi înfrumuseţat de flori.

Oul a avut rol şi în sărbătorile de primăvară ale romanilor, care îl aduceau ca prinos zeilor (zeiţei Ostera). Ciocnirea cu ou roşu semnifică învierea lui Iisus, care ca puiul prin ciocnirea găoacei a ridicat piatra mormântului şi a înviat.

Obiceiul de ciocnire şi dăruire de ou roşu la Paşti a rămas din era primară creştină; credincioşii, la Paşti, se sărutau frăţeşte, îşi dăruiau ouă încondeiate cu cruci şi se întâmpinau cu salutarea de „Cristos a înviat” şi cu răspunsul de „Adevărat că a înviat”; astfel, oul însemna sărutarea sfântă şi bucuria învierii. Cojile de la ouăle cu care se fac Pastile, poporul nostru, le ţine de sfinţite ori le aruncă pe apă curgătoare ca să meargă să dea de ştire Blajinilor despre sosirea Paştilor. Ouăle de Paşti sunt ascunse în cuib de iepure, care le păzeşte, fiindcă iepurele e simbolul morţii. Iepurele, cu iuţimea sa închipue moartea, iar oul simbolizează mormântul Domnului ascuns în grădina morţii.

În jurul oului de Paşti s-au înfiripat diferite legende, dintre care amintim aci câteva: Fariseii dăduseră poruncă astfel ca pe drumul Golgotei poporul şi copiii să batjocorească pe Iisus azvârlindu-i cu pietre şi ouă stricate; când să scoată însă ouăle de prin coşări le văzură înroşite frumos şi nu le mai azvârliră; când evreii chinuiau pe Domnul Cristos, Maica sfântă a adus un coş de ouă, îmbiindu-i şi rugându-i să înceteze cu batjocurile şi chinurile; ei însă cu atât mai tare îl chinuiau. Sf. Maică aşeză coşul lângă cruce şi se porni pe plâns amar. Sângele din rănile Domnului scurs de pe cruce înroşiră ouăle, iar Iisus zise prietenilor şi femeilor: „Faceţi ouă roşii întru amintirea răstignirii”.

În dimineaţa învierii, mironosiţele – pentru a scăpa de batjocurile pruncilor evreişti pe drumul către mormântul Domnului, au împărţit ouă roşii copiilor destrăbălaţi; în dimineaţa învierii nişte fete, mergând la piaţă, aduseră vorba despre minunea învierii. Una din ele zicea că numai atunci va crede minunea dacă i se vor înroşi ouăle din coşară. Când desfăcu la piaţă coşara, privi uimită cum se înroşiseră ouăle şi leşină de spaimă. Abia o putură trezi din leşin stropind-o cu apă şi cu miresme de flori.

Din această legendă derivă obiceiul de a se împărţi în unele biserici, flori sfinţite la Paşti, iar în Lunea Paştilor tinerii colindă cu daruri de flori pe la fete, pe cari le stropesc cu parfumuri primind în schimb câte un ou roş. Vestea minunii de înviere străbătu şi la masa de praznic a lui Pilat, unde unul din farisei îşi exprimă îndoiala şi zicea că va crede vestea numai dacă se vor înroşi ouăle de pe masă şi va cânta cocoşul fiert din blid. Nu sfârşi bine vorba şi ouăle se şi înroşiră, iar cocoşul bătând din aripi îi stropi pe toţi cu ciorbă, din pricina căreia să fi rămas evreii până azi cu pistrui pe obraz.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie