Aţi auzit probabil de celebrele „ouă Fabergé”. De ce au ajuns ele atât de cunoscute şi de preţuite în lume? Ca întotdeauna, în spatele acestor ouă se află o poveste…
„Vinovatul” de serviciu este Carl Fabergé, care s-a născut pe 30 mai 1846 în Rusia. El se trage dintr-o familie de origine franceză, strămoşii săi părăsind Franţa în anul 1685 şi stabilindu-se în Rusia, unde s-au naturalizat. Carl, descendent al acestora, a dovedit de timpuriu un desăvârşit simţ artistic, o extraordinar de bogată fantezie, ajungând după serioase studii de specialitate la o cunoaştere perfectă şi de mare fineţe a tuturor detaliilor ce ţin de tehnica executării bijuteriilor.
În 1881, Carl şi-a stabilit în St. Petersburg firma sa care reunea pe cei mai vestiţi bijutieri ai capitalei ruse. După numai un prim an de activitate, prestigiul firmei proaspăt înfiinţate este deja în mare măsură dobândit. Iar atunci cînd un negustor din Nijni Novgorod dăruieşte ţarinei un coşuleţ cu un buchet de lăcrămioare, numai perle şi briliante, cu ocazia încoronării lui Alexandru al III-lea, faima lui Fabergé de bijutier „fără egal” se consolidează definitiv, el devenind de acum înainte foarte apropiat familiei imperiale ruse.
Primul ou de Paşti cu surpriză a fost creat în 1885. Era un ou de aur, acoperit cu un strat de email alb, şi ascundea în interiorul său un cocoşel de aur, cu ochi de rubin şi creastă din diamante. Ţarul Alexandru al III-lea a dăruit acest ou soţiei sale, căreia, plăcându-l atât de mult, ca de altfel şi celorlalţi de la curte, Fabergé va trebui să creeze de acum înainte în fiecare an câte un ou cu surpriză, uneori chiar două, dar întotdeauna unicate, pe care i le comandau cei de la Curtea Imperială pentru a fi dăruite în familia Romanovilor la Sfintele Paşti.
An de an, ouăle cu surprize ale firmei Fabergé arătau desâvârşite, cu greu imaginându-se că în anul următor se va mai putea crea şi altceva, într-adevăr, perfect, la fel ca în anii precedenţi. Şi totuşi, alte creaţii, de aceeaşi neasemuită frumuseţe, au fost din nou înregistrate.
Ultima realizare a unui ou de Paşti a firmei lui Fabergé a exprimat o idee întrucâtva diferită de aceea care, până la un moment dat, a fost unica raţiune a confecţionării oului cu surpriză de a constitui acel dar nepreţuit, primit şi dăruit de Paşti. Ea reprezintă un ou de oţel, care se sprijină pe patru proiectile de artilerie. Oul acesta a fost confecţionat în anul 1916, dar din motive ce nu sunt prea bine cunoscute el nu a mai ajuns niciodată în mâinile lui Nicolae al II-lea, ţarul care îl comandase. Rolul său este simbolic, acela de a aminti cele mai importante evenimente din viaţa familiei ţariste.
În lunile de după revoluţia rusă din octombrie 1917, Fabergé a reuşit să părăsească Rusia. A ajuns în Germania. De aici, a plecat apoi în Elveţia, unde, la scurt timp, în 1920, a murit, în clădirea firmei sale.
Cei trei fii ai lui Carl Fabergé – bijutieri şi ei de mare clasă – au ajuns, doi dintre ei, în anul 1924, la Paris, iar al treilea, după ani de închisoare şi lipsuri de tot felul în Rusia, a reuşit să fugă, împreună cu soţia, în ultima noapte a anului 1927, în Finlanda. Despre acesta din urmă se ştie că a trăit aici până în 1951, cînd a trecut în nefiinţă. Pe mormântul său există şi astăzi un ou de Paşti din piatră.
Colecţia ouălor de Paşti cu surprize, aparţinând Romanovilor, ca şi multe lucruri de mare preţ din tezaurul Curţii Imperiale au dispărut după 1917. În anul 1924, din circa 100.000 de obiecte de artă de inestimabilă valoare, create de firma Fabergé, se mai aflau în ţară doar 600, iar din totalul ouălor cu surpriză – 10 bucăţi. Ele se păstrează actualmente în muzeele Kremlinului. Sunt extraordinar de frumoase, executate cu mare rafinament, din aur sau argint, acoperit cu email, pietre preţioase, perle naturale şi închid în ele „surprize” încântătoare.
