O ipoteză incredibilă: dacă atomii nu sunt niciodată sau distruşi, poate că ei pot trece de la persoanele decedate la cele nou născute, şi astfel se explică reîncarnarea şi amintirile din vieţile trecute

Dacă atomii nu sunt niciodată creați sau distruși, atunci poate că reîncarnarea este doar un grup de atomi reciclați care poartă amintiri dintr-o viață trecută, iar sufletele pereche sunt atomi care se recunosc din nou după ce au fost împreună o dată într-un copac, un pește sau chiar într-o persoană acum 500 de ani.

Sunt sigur că ne amintim cu toții de la orele de științe din liceu că atomii nu pot fi niciodată creați sau distruși. Pur și simplu sunt reciclați în altceva. Sandvișul pe care îl mănânci ar putea fi alcătuit din atomi care au existat odată ca dinozauri sau chiar ca alți oameni. Dar dacă acei atomi au o memorie? Nu neapărat o memorie precum cea pe care o avem în creierul nostru ca oameni, ci poate ceva asemănător cu amprenta la nivel atomic sau memoria musculară. Când murim și ne descompunem, e posibil ca fiecare atom să nu zboare pur și simplu în Univers. Are mai mult sens dacă atomii ar rămâne în grupuri mici, mutându-se dintr-un corp în sol, apoi într-o plantă, apoi în hrană și, eventual, într-o altă persoană. Dacă un bebeluș se formează dintr-un grup suficient de mare de atomi care au aparținut odată împreună unei alte persoane, poate că asta ar putea explica de ce unii copii au amintiri ciudat de specifice despre o viață trecută (reîncarnare).

De asemenea, cred că această teorie ar putea explica sufletele-pereche sau momentul în care întâlnești pe cineva și simți că ai cunoscut-o dintotdeauna. Dacă atomii au memorie, poate că pur și simplu recunosc alți atomi cu care au făcut parte din ceva, cum ar fi un copac sau cineva care a trăit acum o mie de ani, și reacționează sau „vibrează” la faptul că sunt din nou aproape unul de celălalt. Acest fenomen ar fi un fel de „intuiție atomică”.