Povestea adevărată a unui soldat înviat din morţi

181

soldat mortÎntr-o dimineaţă, la 20 decembrie 1943, soldatul George Ritchie, în vârstă de 20 de ani, a făcut un colaps, în timp ce i se efectua un tratament cu raze X, la spitalul militar din Abilene — Texas. Ofiţerul de serviciu, l-a cercetat şi a constatat moartea: respiraţia se oprise, nu avea nici puls, nici tensiune. Medicul de gardă a verificat cele constatate de colegul său şi a ordonat infirmierului să pregătească corpul pentru morgă. Acesta a întins braţele lui Ritchie, de-a lungul păturei, şi l-a acoperit peste faţă cu un cearceaf. După 9 minute, infirmierului i s-a părut că vede mişcându-se mâna cadavrului. El a anunţat medicul, care l-a reexaminat şi din nou l-a declarat pe Ritchie mort. Contrar regulilor militare, infirmierul a îndrăznit să sugereze ofiţerului doctor să-i facă lui Ritchie o injecţie cu adrenalină direct în cord, aşa cum aflase el, cu prilejul unei conferinţe ţinute în spital, ca ultimă intervenţie în asemenea cazuri disperate. Medicul care constatase moartea clinică de două ori, ştiind că nu mai era nimic de făcut, a râs şi ironic l-a autorizat pe infirmier „să se distreze cu mortul”. Acesta şi-a pregătit seringa şi a aplicat cadavrului o injecţie cu adrenalină direct în cord. Ce a urmat a fost uluitor. Ca în povestea „frumoasei adormite”, mortul s-a trezit la viaţă. A mişcat mâinile, apoi a clipit şi a deschis ochii. Ritchie şi-a recăpătat cunoştinţa în sensul pe care îi atribuie în mod curent medicina. Dar ce se petrecuse cu el, în răstimpul în care fusese „mort”?

Ce s-a întâmplat cu soldatul când era mort?

Ritchie povesteşte ceva aproape incredibil. El îşi amintea că, deodată, s-a trezit stând la capul patului său, privindu-şi propriul corp acoperit în întregime cu un cearceaf. Colindase apoi tot spitalul, apoi străbătuse aproape toată întinderea Statelor Unite. La capătul acestei goane frenetice a revenit în salon, la spital, unde şi-a recunoscut corpul după inelul pe care-l purta la deget. În timp ce se privea, lumina a devenit mai strălucitoare, o apariţie a pătruns în cameră şi odată cu alterarea percepţiei sale asupra spaţiului şi timpului, Ritchie a fost atras în vârtejul retrăirii evenimentelor vieţii lui trecute. S-a reîntors la realitatea durerii şi febrei abia când adrenalina a silit inima să pompeze din nou. Apoi a recăzut în inconştienţă.