Lunaticilor, să ieşim împreună din matrixul vieţii!

41
1.505 vizualizari

matrix27Am văzut în ultimele zile cât freamăt a produs pe acest site cele două articole despre inexistenţa Lunii (https://www.lovendal.ro/wp52/luna-nu-exista-fiind-o-holograma-sau-o-halucinatie-colectiva-a-oamenilor/ şi https://www.lovendal.ro/wp52/luna-nu-exista-partea-2-inca-7-dovezi-care-arata-ca-luna-e-o-farsa/). Subiectul ales de mine a fost unul intenţionat. Mai întâi, pare o imensă prostie şi nebunie să afirmi că Luna nu ar exista. Toţi am fost învăţaţi de mici că Luna există, şi, în plus, o vedem şi noaptea pe cer. Cum dracu’ să ne îndoim de existenţa ei?

Ei bine, cine ar fi dispus să se îndoiască măcar o picătură că Luna ar exista, atunci înseamnă că e un om cu viziuni pătrunzătoare, care poate accepta şi altceva decât ceea ce ni se oferă pe tavă încă de mici copii. Eu nu încerc să spun că Luna nu există (aşa cum mulţi, mai inteligenţi sau mai puţin inteligenţi au înţeles din articolele respective), ci să încerc să-i fac pe cititorii mei să aibă şi alte viziuni, să iasă din “matrixul informaţiilor” care ni se oferă încă de la vârste fragede. Pun pariu…pe 1 milion de dolari că dacă, tuturor de mici copii, ni s-ar fi spus că LUNA NU EXISTĂ, şi e doar o hologramă, acum, toţi am fi crezut acest lucru, fără să ne îndoim nici măcar o clipă. Atunci, dacă aş fi scris un articol în care spuneam ca Luna e reală, aş fi fost considerat tot la fel de nebun. De ce? Pentru că, inconştient, suntem manipulaţi de mici, fară să ne dăm seama. Aşa că haideţi, “lunaticilor” (adică noi, cei care credem în existenţa Lunii, deşi acum termenul are sensul de “nebuni”), să încercăm să ne îndoim măcar o singură dată în viaţă de ceva pe care-l consideram a fi real 100%. Astfel, vom putea vedea viaţa întreagă şi cu alţi ochi, nu doar cu ajutorul ochelarilor coloraţi care ni se oferă de mici copii.