Luna nu există, fiind o hologramă sau o halucinaţie colectivă a oamenilor!


luna53Site-ul „Secretele lui Lovendal” continuă să vă prezinte în premieră în limba română articole despre teorii ale conspiraţiei care mai de care mai incredibile. Astăzi vom vorbi puţin despre Lună…care se pare că, conform unora, nu există! Să le vedem împreună argumentele.

În anul 1995, Asociaţia Americană de Istorie aniversa 50 de ani de înfrângere a nazismului, cu o rezoluţie prin care îndemna să se studieze semnificaţia Holocaustului. Preşedintele Asociaţiei a fost întrebat de ce nu s-a mers mai departe, recunoscându-se că Holocaustul a existat ca fapt istoric. El a răspuns că, pentru un grup de istorici, a spune că a existat Holocaustul este ca şi cum „un grup de astronomi ar spune că există Luna pe cer”. Acest răspuns ar trebui să pună pe gânduri. De ce a fost nominalizată Luna, ca şi cum aceasta n-ar exista? Este totuşi preşedintele Asociaţiei Americane de Istorie! Ce a vrut el să ascundă prin aceste cuvinte? Dar dacă Luna n-ar exista? Cred că aţi rămâne cu toţii şocaţi de această afirmaţie. Dacă n-aţi fi fost învăţaţi la şcoală, de unde ştiţi cu adevărat că Luna există?

Mulţi ar spune următoarele argumente (cu adevărat logice):

1) Luna o putem vedea! Ea există!

Obiecţii la acest argument: Ar putea fi o hologramă, proiectată de diverse instalaţii guvernamentale din lume. Ar putea fi un balon uriaş, ţinut sus cu ajutorul heliului (de aceea se mişcă pe cer atât de încet). Sau ar putea fi diferite lucruri, la diferite momente şi diferite locuri, aceasta depinzând de tehnologia disponibilă pentru conspiratori, sau de cultura şi de credinţele populaţiei înşelate.

Farsa Lunii ar fi putut fi impusă asupra unei lumi naive, în diferite momente din istoria umană. Poate că a început ca o halucinaţie colectivă sau ca un mit religios, sau poate că era, la un moment dat, doar o stea mai strălucitoare, de care s-a exagerat. Odată ce povestea Lunii a început, cei care au organizat această farsă au văzut că ar putea ieşi în câştig folosindu-se de ea. Aşa că ei au început să răspândescă zvonuri, observaţii ştiinţifice falsificate şi să inventeze multe alte lucruri privind acest corp celestial fals. Pentru a face această farsă mai plauzibilă, ei au asociat ciclurile lunii care să coincidă cu lunile anului.

2) Toţi astronomii din lume spun că Luna există!

Obiecţii la acest argument: Tocmai, această unanimitate e puţin suspicioasă, odată ce universităţile ar trebui să fie forumuri de dezbateri libere pe chestiuni controversate. Oamenii de ştiinţă n-ar trebui să abordeze aspectele cu idei preconcepute. Însă tocmai acest principiu este lăsat deoparte, atunci când vine vorba de Lună. N-o să vedeţi niciodată o dezbatere privind această chestiune; din contra, ca să faci parte din „curentul academic” trebuie să accepţi dogma ştiinţifică prestabilită. În caz contrar, eşti văzut ca un simplu nebun.

3) Dacă Luna nu există, cum s-a putut perpetua această farsă din antichitate până în ziua de astăzi?

Obiecţii la acest argument: Deşi e imposibil de a vă da seama de dimensiunea înşelăciunii fără o cercetare mai amănunţită, totuşi s-ar putea identifica uşor sursele de unde a provenit farsa Lunii. Primele ar fi diferitele societăţi secrete şi ordine religioase, la care au aparţinut oamenii de ştiinţă responsabili cu perpetuarea farsei. Am putea numi aici, Cavalerii Templieri, rozicrucienii, masonii sau Illuminati – societăţi secrete din care au făcut parte diverşi astronomi de renume, de la Ptolemeu, Copernic, până la Newton. În zilele noastre, Universităţile de prestigiu şi agenţiile spaţiale guvenamentale, precum NASA, sunt pline de „oameni de ştiinţă” de acest gen.

Totuşi, responsabili nu sunt doar oamenii de ştiinţă care au iniţiat această farsă, şi organizaţiile din care ei au făcut parte. De-a lungul timpului, multe instituţii au fost cooptate până în clipa de azi, când credinţa în existenţa Lunii este universală şi nepusă la îndoială.

4) Dar în 1969 a avut loc aterizarea omului pe Lună!

Obiecţii la acest argument: Se ştie că aterizarea omului pe Lună n-a avut loc, de fapt, niciodată, totul fiind filmat într-un studio secret din Nevada. Mai multe despre această farsă puteţi citi AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/40-de-ani-de-la-marea-farsa-a-aselenizarii-omul-n-a-fost-niciodata-pe-luna/

5) N-a fost menţionată Luna de atâtea ori în istoria literaturii? Cum de s-a întâmplat asta, dacă ea n-a existat niciodată?

Obiecţii la acest argument: În limba engleză, nu s-a făcut niciodată referire la Lună înainte de 1066. Totuşi, întâlnim la William Shakespeare, în opera Romeo şi Julieta următorul text: „ROMEO: Domniţă, jur pe luna care ninge / Polei de-argint pe pomii toţi din preajmă… JULIETA: O, nu jura pe lună; luna-şi schimbă / Rotundul chip în fiecare lună / Şi nu te vreau ca ea de nestatornic”. Julieta consideră Luna ca ceva efemer, căci, dacă ar considera existenţa Lunii ca fiind ceva sigur, atunci n-ar mai considera jurământul ca fiind ceva de neîncredere.

Sau examinaţi piesa „Othello” de acelaşi Shakespeare: „E o greşeală că Luna / Ar veni mai aproape de Pământ cum n-a fost niciodată / Şi în înnebuneşte pe oameni”. În acest pasaj, Othello se referă la unul din miturile greşite privind Luna, şi anume că aceasta ar afecta minţile oamenilor.

Pentru cei care cred că Luna a fost prezentată de-a lungul istoriei în multe locuri, atunci trebuie să vină cu dovezi, şi anume:
– să fie un document original, fără să fie interpretat greşit;
– în document să se refere clar la un obiect cu diametru de 2.160 de mile, care se află la o distanţă medie de Pământ de 240.000 de mile.

Alte referinţe în istorie, fără să fie îndeplinite aceste 2 condiţii, sunt considerate a fi eronate.

6) E ceva patetic! Care ar fi motivul pentru care ar trebui ca existenţa Lunii să fie falsificată?

Care e cel mai vechi motiv din lume? Banii. Încă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, s-au cheltuit miliarde de dolari în aşa zisa explorare a spaţiului. Publicul a fost naiv şi a crezut tot ce i s-a oferit pe tavă, crezând că omul a aterizat pe Lună, pe când ei au filmat totul într-un studio, folosind echipamente dintre care mai ieftine. Şi farsa nu se sfârşeşte aici. Ea continuă şi astăzi, miliarde de dolari cheltuindu-se inutil. Iar povestea Lunii serveşte ca justificare perfectă.

Legea gravitaţiei demonstrează că Luna n-ar trebui să existe

Fizica a avut întotdeauna o „jenă” în a explica de ce un obiect atât de greu ca Luna, odată prinsă de gravitatea Pământului, n-ar reuşi să se prăbuşească inevitabil pe Terra. Fizica vine cu argumentul teoriei lui Newton, binecunoscut pentru legea atracţiei universale. Dar, ceea ce nu se ştie este faptul că Newton făcea parte din diferite societăţi secrete ale căror scop era dominarea lumii.

Şi totuşi, faptul e evident. Un obiect de dimensiunile Lunii n-ar putea exista, întrucât el n-ar putea rămâne fixat pe cer prea mult timp.

Să ne aducem aminte de legea atracţiei universală, care spune că forţa de atracţie dintre două corpuri este cu atât mai mare, cu cât masele corpurilor sunt mai mari şi cu cât distanţa între ele este mai mică. Ea este dată de formula:

unde k = acceleraţia gravitaţională
m1, m2 = masele celor două corpuri
r = distanţa dintre cele două corpuri

Această ecuaţie stabilită de Newton, se bazează pe presupunerea că Luna traversează planeta noastră în cercuri concentrice. F (adică forţa gravitaţională care ţine Luna pe calea sa „dreaptă”) necesită ca distanţa (r) dintre cele două corpuri cereşti să rămână constantă. Dacă distanţa s-ar micşora, atunci forţa gravitaţională ar creşte în putere. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, Luna ar fi atrasă spre Pământ. Conform legii lui Newton, acest incident ar naşte o serie de evenimente logice care ar avea un singur rezultat haotic: atragerea satelitului din ce în ce mai multe spre Pământ, până când cele două corpuri cereşti s-ar ciocni.

Teoria că aceste corpuri cereşti ar urma traiectorii circulare a fost abandonată, aşa că a fost schimbată de mai mulet ori, până s-a ajuns la concluzia că ar urma o traiectorie spiralată. Astfel, Luna n-ar menţine o distanţă constantă faţă de planeta noastră. Orbita Lunii oscilează permanent faţă de Pământ, mai aproape, apoi mai departe, într-un ciclu continuu. Fiecare ciclu de acest gen aduce Luna mai aproape de noi. De ce nu se spune că Luna este adusă din ce în ce mai aproape de noi? De ce acest lucru este atât de puţin cunoscut?

La urma urmei, nu-i aşa că Luna ar putea fi doar o proiecţie sau o halucinaţie colectivă a oamenilor?

Continuarea la acest articol o puteţi găsi AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/luna-nu-exista-partea-2-inca-7-dovezi-care-arata-ca-luna-e-o-farsa/

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO