O propunere modestă: cei bogaţi să se hrănească cu bebeluşii celor săraci!
În 1729, celebrul scriitor Jonathan Swift (autorul „Călătoriilor lui Guliver”) a scos un mic text intitulat „O propunere modestă pentru ca bebeluşii oamenilor săraci din Irlanda să nu mai fie o povară pentru părinţii lor şi să fie un lucru benefic pentru întreaga societate”. În acest eseu se discuta despre problema numeroşilor cerşători care mureau de foame, şi a copiilor fără adăpost din Irlanda. Dar propunea o măsură radicală: cei bogaţi erau hrăniţi cu bebeluşii nedoriţi ai celor săraci! Swift remarca: „Un copil sănătos şi bine crescut, la vârsta de un an, poate constitui o mâncare delicioasă, mai ales dacă este prăjit şi fiert.”
De fapt, Swift nu dorea să promoveze canibalismul de clasă. El nu dorea decât să satireze, scoţând în evidenţa exploatarea şi dezumanizarea săracilor de către cei bogaţi. Şi, totuşi, puţini şi-au dat seama de această satiră. Satiriştii scot în evidenţă o idee care şochează sau dezgustă; dar, adevăratul scop al satirei, este acela de a conştientiza o problemă socială.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În 1729, celebrul scriitor Jonathan Swift (autorul „Călătoriilor lui Guliver”) a scos un mic text intitulat „O propunere modestă pentru ca bebeluşii oamenilor săraci din Irlanda să nu mai fie o povară pentru părinţii lor şi să fie un lucru benefic pentru întreaga societate”. În acest eseu se discuta despre problema numeroşilor cerşători care mureau de foame, şi a copiilor fără adăpost din Irlanda. Dar propunea o măsură radicală: cei bogaţi erau hrăniţi cu bebeluşii nedoriţi ai celor săraci! Swift remarca: „Un copil sănătos şi bine crescut, la vârsta de un an, poate constitui o mâncare delicioasă, mai ales dacă este prăjit şi fiert.”
