Robert Schumann, compozitor faimos, dar mort de…inaniţie!

DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

SchumannRobert Schumann (1810-1856) a fost unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăţi a secolului XIX. Totul a început în februarie 1854, cu dureri la o ureche şi migrene care nu cedau la nimic: Schumann se plângea că i se “scormoneşte în creier”. Urmară halucinaţii auditive obsesive, şi, o dată cu ele, instalarea treptată a demenţei, de care era perfect conştient. Crizele, multe noaptea, îi terorizau pe cei din jur.

Suferea atât de cumplit, încât a încercat să se sinucidă aruncându-se în Rin. Atunci ceru el însuşi să fie internat într-o casă de sănătate, la Endenich. Acolo, treptat, mintea i se întunecă, iar puterile îl părăsiră. Refuza hrana şi lucra fără odihnă ca să pună în ordine alfabetică numele oraşelor găsite într-un atlas… Uneori se aşeza la pian, şi mâinile sale care tremurau făceau să izbucnească sonorităţi înspăimântătoare. Din când în când, creierul său bolnav avea străfulgerări de luciditate care-i făceau şi mai mare disperarea, după cum mărturisesc aceste ultime cuvinte adresate Clarei:
“Clara mea, ştiu…”

Cu două zile înaintea sfârşitului, Clara veni împreună cu Brahms să-l vadă: “L-am văzut; era între 6 şi 7 seara. Mi-a zâmbit şi m-a sărutat cu o tandreţe nemărginită. Deja nu-şi mai putea controla membrele, nu-şi mai putea întinde mâna spre mine. Niciodată n-am să uit asta… tot ce am îndurat de când s-a smuls de lângă mine, acum doi ani şi jumătate, fără o vorbă de rămas-bun, tot ce am suferit în tăcere la picioarele lui, toate astea aproape nici nu mai contau, căci cel puţin aveam din când în când o privire a lui, tulbure, desigur, dar nespus de blândă.”

Pe 29 iulie, Clara şi Brahms veniră din nou. După-amiază, după plecarea lor, singur, Schumann se stinse.


DISTRIBUITI
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu