Astfel, o taxă pentru emisiile de CO2, care ar putea să intre în vigoare în Franţa din 2010 şi, ulterior, să fie extinsă în întreaga UE, reprezintă una dintre cele mai puţin populare soluţii anticriză luate în discuţie la Paris. În schimb, sumele uriaşe aduse la buget – potrivit unui raport întocmit de fostul premier Michel Rochard şi publicat ieri – fac „irezistibilă” tentaţia pentru guvernanţi.
Însuşi preşedintele Nicolas Sarkozy s-a declarat în favoarea taxei, dar pe care ar dori-o pusă în aplicare „cât mai târziu posibil”. Greu de acceptat de electorat (căci ar creşte cheltuielile unei familii cu cel puţin 300 euro pe an), măsura ar deveni un fel de „TVA ecologic”.Întreprinderile a căror activitate degajă dioxid de carbon în atmosferă ar trebui să achite noua taxă, dar şi orice francez care merge cu maşina şi îşi încălzeşte casa cu păcură, cărbune sau gaz natural. Într-o anumită măsură, consumul se va reduce, dar nimeni nu poate renunţa să deschidă aragazul, sistemul de încălzire ori să folosească maşina personală, chiar dacă îşi reduce călătoriile.
Pe de altă parte, supuşi noii taxe, nu toţi agenţii economici vor intra în faliment, ci vor transfera noile costuri – de pildă, circa 7-8 eurocenţi în plus la litrul de benzină sau 15% din factura la gaze – în preţul final al produselor şi serviciilor oferite. Dacă în 2010, taxa va fi echivalentă cu 32 euro pentru o tonă de CO2, ea ar urma să crească cu 5% pe an până în 2030. Propunerea noii taxe a fost inspirată de succesul din Suedia, unde impozitarea emisiilor de CO2 este în vigoare din 1990. De atunci, emisiile cu efect de seră s-au redus cu 9% în această ţară, dar fără să afecteze creşterea economică. În mai puţin de 20 de ani, PIB-ul Suediei a crescut cu 48%.
Nu întâmplător, Guvernul de la Stockholm, care deţine preşedinţia Consiliului UE până în decembrie, militează pentru extinderea aceleiaşi taxe la nivel european, astfel că raportul fostului premier socialist Rochard nu ar fi decât un studiu de fezabilitate a unei măsuri de care nu vor scăpa şi alţi europeni. În Franţa, se estimează că taxa va afecta activitatea IMM-urilor, dar va stimula industria construcţiilor, a transporturilor feroviare şi fluviale şi a energiei regenerabile.
Cât timp mai suntem dispuşi să ascultăm toate minciunile politicienilor cu privire la emisiile de CO2?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Deşi efectul de seră al Pământului nu este cauzat de CO2, ci de încălzirea Soarelui (vezi articolul „Conspiraţia încălzirii globale: 10 mituri care au înşelat omenirea”), şi deşi omenirea nu este aproape deloc răspunzătoare pentru emisiile de CO2 (vezi articolul „Cum suntem manipulaţi în legătură cu poluarea cu CO2”), totuşi politicienii cei hapsâni se gândesc la introducerea de noi taxe împotriva emisiilor de CO2.
