Frankestein, cel mai celebru roman de ficţiune din lume, s-a inspirat din experimentele electrice ale unui doctor englez
Romanul Frankenstein (1818), prezentând povestea îndrăzneţului savant dr. Victor Frankestein şi a monstrului creat din fragmente de corp uman şi adus de el la viaţă, este una dintre cele mai faimoase cărţi de ficţiune. Autoarea romanului, Mary Wollstonecraft Godwin (1797-1851), avea 16 ani când l-a întâlnit pe poetul Percy Bysshe Shelley (1792-1822). Mary a fugit cu el prin Europa, în 1816, şi şi-a petrecut vara cu lordul George Gordon Byron (1788-1824) şi cu prietenul şi medicul personal al acestuia, dr. John Polidori (1795-1821), la Geneva. Pentru a-si petrece mai plăcut timpul, pe perioada verii capricioase, lordul Byron a sugerat ca fiecare dintre ei să scrie o poveste cu fantome. Mary, care avea 18 ani, a fost singura care a realizat acest lucru, publicându-şi romanul la doi ani după nunta cu Shelley, în decembrie 1816.
Deşi cartea a fost elogiată ca o capodoperă demnă de un geniu, savanţii au dezbătut îndelung sursa de inspiraţie a autoarei. Ce sau cine anume a sugerat personajul dr. Victor Frankenstein, devenit de atunci prototipul savantului nebun?
În 2002, cercetând influenţa ştiinţei asupra poeziei lui Percy Shelley, Chris Goulding, doctorand la Universitatea din Newcastle, a descoperit documente istorice relevând că modelul pentru dr. Victor Frankenstein ar fi fost dr. James Lind (1736-1812), mentorul ştiinţific al lui Shelley la Colegiul Eton, în 1809-1810. Lind devenise fascinat de capacitatea impulsurilor electrice de a provoca mişcări musculare în picioarele broaştelor moarte şi a fost probabil primul savant european care a realizat experimente similare celor ce i-au permis personajului Frankenstein să focalizeze electricitatea fulgerului şi să aducă monstrul la viaţă. Percy Shelley era interesat de ştiinţă, iar Goulding evidenţiază pasaje din biografia neterminată dedicată de Mary Shelley soţului ei, în care aceasta relata faptul că poetul vorbea adesea cu consideraţie despre cât îi datora, ca formare intelectuală, doctorului Lind.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Romanul Frankenstein (1818), prezentând povestea îndrăzneţului savant dr. Victor Frankestein şi a monstrului creat din fragmente de corp uman şi adus de el la viaţă, este una dintre cele mai faimoase cărţi de ficţiune. Autoarea romanului, Mary Wollstonecraft Godwin (1797-1851), avea 16 ani când l-a întâlnit pe poetul Percy Bysshe Shelley (1792-1822). Mary a fugit cu el prin Europa, în 1816, şi şi-a petrecut vara cu lordul George Gordon Byron (1788-1824) şi cu prietenul şi medicul personal al acestuia, dr. John Polidori (1795-1821), la Geneva. Pentru a-si petrece mai plăcut timpul, pe perioada verii capricioase, lordul Byron a sugerat ca fiecare dintre ei să scrie o poveste cu fantome. Mary, care avea 18 ani, a fost singura care a realizat acest lucru, publicându-şi romanul la doi ani după nunta cu Shelley, în decembrie 1816.
