Isadora Duncan (1878-1927) a fost o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influențat coreografia modernă a secolului al XX-lea.
În viața privată, alături de succesele profesionale, Isadora duce o existență dezordonată și este lovită de evenimente tragice. Doi copii, o fiică dintr-o legătură cu scenaristul Edward Gordon Craig și un fiu dintr-o aventură cu industriașul Isaac Singer, celebrul producător de mașini de cusut, mor într-un accident de circulație în 1913 la Paris.
La sfârșitul unei perioade de depresie psihică, regăsește energia necesară pentru a se ocupa intens de elevii săi, dintre care a adoptat șase, deveniți oarecum înlocuitorii propriilor săi copii dispăruți. În 1922 se căsătorește cu poetul rus Serghei Esenin, de care se separă după un an, neputând suporta excesele alcoolice și violențele acestuia.
Însă moartea dansatoarei a fost cumplită. Isadora dorea să cumpere un Bugatti 37. Proprietarul garajului Helvetia îi aduse modelul, să-l încerce, la hotelul Negresco, unde stătea. Înfăşurată într-un şal mare din crepdeşin roşu, dansatoarea se aşeză pe bancheta din spate a maşinii. Garajistul dădu un tur de manivelă şi urcă la volan.
Isadora se întoarse spre prietena ei, Mary Desti, şi îi spuse, făcându-i cu mâna: „Adio, mă duc spre glorie!“.
În timp ce maşina se angaja pe Promenade des Anglais, şalul îi alunecă Isadorei de pe umeri, măturând şoseaua. „Şalul, Isadora! Şalul!“, strigă Mary, dar Isadora nu o auzi. O sută de metri mai încolo, franjurile se prinseră între clapeta de aer şi butucul roţii: maşina se opri brusc, şalul trase cu putere capul pasagerei pe spate, rupându-i gâtul. Isadora Duncan a murit pe loc.