Două femei-pirat celebre: Anne Bony şi Mary Reed

4.386 vizualizari

anne-bony-mary-reedUna dintre cele mai cunoscute „femei-pirat” a fost Anne Bonny. Ea s-a născut în Irlanda, în jurul anului 1700, ca fiica ilegitimă a unui avocat englez din Cork şi a unei servitoare. Cei doi amanţi au fugit în America, pentru a-şi creşte copilul departe de societatea puritană care nu privea cu ochi buni legătura lor. Încă din copilăria petrecută în actualul stat Carolina de Sud, Anne s-a dovedit o fire voluntară şi violentă, „un băiat închis un trupul unei fete”.

Când nu împlinise încă 13 ani şi-a pierdut virginitatea, după care a avut parte de nenumărate aventuri erotice, care l-au exasperat până şi pe libertinul ei părinte. La 14 ani, certându-se cu servitoarea tatălui său, Anne nu a ezitat să o înjunghie cu un cuţit, iar un an mai târziu a fugit de acasă cu un tânăr marinar pe nume James Bonny, cu care s-a şi căsătorit în Bahamas, dar la care a renunţat atunci când l-a cunoscut pe celebrul pirat „Calico Jack” Rackham. Împreună cu Rackham, ea a început să străbată mările, deghizată în haine bărbăteşti, spre a nu trezi furia superstiţioşilor săi ciraci. Dar curând, ei şi-au dat seama că slabutul „favorit” al căpitanului este de fapt o fată, şi cu toate acestea, nici unul nu i-a cerut să părăsească vasul. Ba dimpotrivă, ea a fost numită secund al navei, drept răsplată pentru vitejia dovedită în timpul abordajelor.

O altă „scorpie”, Mary Read, venită pe lume în sudul Angliei, a avut o viaţă şi mai aventuroasă. Mama fetei, o văduvă „tânără şi uşuratică”, avusese atât de multe aventuri sentimentale, încât nici ea nu mai ştia cine ar putea fi tatăl copilei. La 13 ani, Mary a fost angajată ca servitoare în casa unei doamne de origine franceză. Aici, deşi nu ducea lipsă de nimic, viaţa i se părea prea searbădă, aşa că, fără să ezite, fata, despre care mărturiile contemporane susţin că era „din cale-afară de chipeşă”, şi-a tăiat mândrele plete blonde şi s-a îmbarcat la bordul unei nave militare, deghizată în haine bărbăteşti.

Lipsa aventurilor la care visa, şi monotonia serviciului de patrulare, pe care nava era obligată să-l execute, o determină să fugă în Flandra, spre a se angaja, ca mercenar, într-un regiment de cavalerie. Primii fiori ai iubirii, pe care o nutreşte chiar faţă de comandantul companiei sale, o fac să-şi destăinuie taina acestuia. Om de onoare, ofiţerul stărui ca Mary să-şi schimbe uniforma şi o luă în căsătorie, iar după nuntă, el însuşi abandonă cariera militară şi deschise în oraşul Breda, împreună cu frumoasa englezoaică, o cârciumă numită „Trei Potcoave”, cârciumă care există şi astăzi.

Dar fericirea conjugală avea să fie de scurtă durată, moartea soţului obligând-o pe Mary Read să plece din nou pe mare, de astă dată ca „matelot” pe un vas comercial. La puţină vreme după plecarea pe mare, vasul a fost capturat de nimeni altcineva decât de „Calico Jack”, ce o avea deja alături pe… Anne Bonny. Surpriza celor doi răufăcători atunci când au remarcat că chipeşul marinar este femeie a fost atât de mare şi, desigur, atât de… plăcută, încât au cooptat-o în conducerea echipajului, alcătuind un straniu triunghi conjugal!

După capturarea piratului, cele două femei şi-au dat seama că sunt „ca două săbii într-o teacă”, şi au luat hotărârea să se despartă şi să-şi continue carieră pe cont propriu, cu atât mai mult cu cât întreaga flotă britanică era de-acum pe urmele lor. Dar, după ce s-au retras câteva luni într-o insulă paradisiacă din Caraibe, ele şi-au reînceput activitatea banditesca, pe cont propriu. Timp de mai mulţi ani, Anne şi Mary au devenit veritabile legende vii ale „Frăţiei Coastei”, iar toate expediţiile de pedepsire trimise împotriva lor, de englezi şi spanioli, au eşuat. Faimă şi atracţia pe care o exercitau cele două femei erau atât de mari încât se spune că mulţi bărbaţi englezi se îmbarcau special pe corăbii, pentru a cădea în mâinile – şi eventual în graţiile – celor două frumoase femei, despre care se ştie că se înconjuraseră de adevărate „haremuri bărbăteşti”!

În 1735, însă, un vas de război britanic a reuşit să captureze nava lui Mary Read, care, întemniţată iniţial la închisoarea Sf. Jago de la Vega, din Jamaica, a fost adusă la Londra şi condamnată la moarte prin spânzurătoare. Nici măcar intervenţia unuia dintre foştii săi prizonieri, un înalt funcţionar regal, care avusese o aventură erotică cu „scorpia mărilor”, n-a putut schimba pedeapsa. Mary Read a murit însă în temniţă, bolnavă de friguri galbene, cu numai o lună înainte de a fi ridicată în ştreang… Cât despre Anne Bonny, capturată la puţin timp după aceea, ea a fost mai norocoasă: pretextând că este însărcinată, a fost eliberată din închisoare, conform legilor în vigoare la acea vreme, fiind internată într-un spital. De aici, a reuşit să evadeze, dar nu se mai ştie nici un fel de amănunt despre viaţa ei ulterioară. Sigur este însă că de piraterie nu s-a mai apucat…