Basmele şi povestirile sunt pline de exemple ale unor texte antice misterioase care promit cititorilor lor puteri dincolo de ceea ce pot ființele umane obișnuite. Există mai multe dovezi care sugerează că oamenii din trecut au crezut mai mult decât noi în puterile magice despre care vorbeau unele cărţi din acea perioadă.
Una dintre cele mai faimoase cărți magice este „Ars Notoria”, un text antic care pretinde să-i învețe pe cititori cum să devină „superoameni”. Se crede că această carte a fost scrisă ca un manual de magie, cu informații despre talismane și amulete și despre realizarea de vrăji magice. Ea a fost scrisă undeva între secolele XII-XIII de către diferiți autori, iar copii ale textului au fost găsite în ebraică, greacă și latină. S-a susţinut că această carte ar proveni încă de pe timpul înţeleptului rege biblic Solomon.
„Ars Notoria” este o carte aproape unică printre textele magice din perioada medievală, deoarece se concentrează pe rugăciuni, meditații și exerciții orale şi mai puţin pe incantații magice, poțiuni și ritualuri. Cartea susține că, dacă cititorul urmează exercițiile în mod corespunzător, va avea de o memorie perfectă și de o înțelepciune mult dincolo de capacitatea medie a ființei umane.
În perioada medievală, cei mai mulți oameni nu erau capabili să citească, ca să nu mai vorbim de limbile clasice – latină, greacă și ebraică. Era destul de comun în acele zile, chiar și pentru regi și regine, ca aceştia să fie incapabili să citească. Prin urmare, singurii oameni capabili să acceseze acest tip de cunoștințe secrete erau călugării, preoții, filozofii şi profesorii.
Unul dintre oamenii care au încercat să pună în practică cunoştinţele din „Ars Notoria” a fost călugărul Ioan Morigny. Totuşi, ulterior el a fost chinuit de viziuni demonice îngrozitoare și a abandonat textul. El a susținut că a obţinut toate beneficiile pe care „Ars Notoria” le-a promis, însă el ar sfătui ca nimeni să nu încerce să pătrundă în tainele secrete conținute în text, întrucât „costul” ar fi foarte mare.