Luna nu există! (partea 2): încă 7 dovezi care arată că Luna e o farsă

27.333 vizualizari

Luna falsaSe pare că primul articol originar despre inexistenţa Lunii (https://www.lovendal.ro/wp52/luna-nu-exista-fiind-o-holograma-sau-o-halucinatie-colectiva-a-oamenilor/) a produs destulă vâlvă, aşa că am decis astăzi să continui cu prezentarea altor dovezi care ar demonstra, conform adepţilor săi, că Luna nu ar exista ca astru al nopţii, ea fiind doar o simplă hologramă/reflecţie/halucinaţie colectivă.

Să vedem care ar fi aceste noi dovezi:

1) Luna poate fi văzută şi în timpul zilei

Cel mai mare argument pe care ţi-l poate aduce cineva ce crede în Lună este acela că „Ea există! Poţi s-o vezi şi cu ochii tăi!” Şi totuşi apare o chestie foarte ciudată: Luna poate fi vizibilă şi în timpul zilei. Soarele este atât de strălucitor, încât nicio stea nu se poate vedea în timpul zilei. Şi în plus, stelele au şi propria lumină. Aşa cum poate remarca cineva noaptea, Luna, chiar dacă e mai mare, nu străluceşte la fel de intens ca şi o stea. Aşa că Luna, dacă ar fi un corp ceresc, ar putea fi văzută în timpul zilei, doar dacă ar putea fi văzute şi stelele. Şi totuşi, Luna poate fi văzută şi ziua şi noaptea. Aşa că, ea ar trebui să existe în atmosfera noastră, la fel cum pot fi văzuţi şi norii.

2) În civilizaţiile vechi din America, Luna nu apare

Civilizaţiile vechi din America pot constitui un adevărat test dacă există sau nu o farsă a Lunii. Se ştie faptul că mayaşii şi incaşii erau mari astronomi. Odată cu ajungerea europenilor pe continentul american, în secolul al XVI-lea, toate documentele şi cărţile vechi ale acestor civilizaţii au fost arse. Ce au încercat să ascundă? Faptul că aceste civilizaţii nu aveau niciun concept de „Lună”?

3) Comportamentul animalelor faţă de Luna plină

Este binecunoscut faptul că multe animale (ca de exemplu, lupii) manifestă un comportament neobişnuit în perioadele de Lună plină. În mod evident, e ceva ce-i deranjează pe animale. Totuşi, dacă Luna ar fi existat încă de la începuturi, animalele ar fi trebuit să se obişnuiască până acum.

4. De ce era nevoie de cuvântul „lunatic”?

Se ştie faptul că „lunatic” are sensul, în ziua de azi, de „nebun”. Totuşi, în trecutul omenirii, Luna nu era luată prea în serios. Oamenii ştiau că Luna este o invenţie a omului. Interesant e faptul că în trecut „lunatic” avea sensul de „cei ce cred în Lună”. Iar cei care credeau că Luna ar fi un corp ceresc erau consideraţi a fi proşti.

5) În antichitate, al doilea corp ceresc după Soare era Venus

Interesant e faptul că, pentru oamenii din vechime, cel de-al doilea corp ceresc după Soare era planeta Venus, şi nu Luna! De ce? Pentru că era cel mai strălucitor obiect ceresc, după Soare. Unde era Luna atunci?

6) Unde e Luna în Biblie?

Primele părţi ale Bibliei nu fac referire la Lună. De exemplu, în povestea Creaţiei din Geneză, se referă la lumini mai puţin strălucitoare, adică la stele. Interesant e că Luna în ebraică se pronunţă „yareach”, care înseamnă în acelaşi timp şi „ciclul lunar al femeii”. Cu alte cuvinte, ciclul femeii e asociat cu Luna.

Să analizăm împreună un pasaj din Faptele Apostolilor (2:18-20):

18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.

Acest pasaj ar putea fi interpretat astfel: Există minuni în cer (masculin, deasupra) şi pe pământ (feminin, dedesupt). Soarele este întunecat (cerurile, deasupra), iar „luna” (ciclul menstrual) sânge (se combină astfel imaginea morţii cu cea a menstruaţiei).

Din timpuri imemoriale, omenirea a venerat zeităţile care locuiau în ceruri. Aceasta este caracteristica omului încă de la apariţia sa pe Pământ. Astăzi, „zeitatea” este reprezentată de ştiinţă. Ştiinţa ne-a spus, de exemplu, că omul a aterizat pe Lună. Pe de altă parte, întotdeauna ni s-a spus că generaţia trecută se înşela, pe când generaţia actuală se află în lumina adevărului. Dar nu credem acest lucru cu fiecare generaţie în parte? Atunci, unde este totuşi adevărul?